Despre natură şi planeta România

Limba germană

La Editura Polirom a apărut recent ediția a 14-a, revăzută, a cursului Limba germană. Simplu și eficient.  Cartea este un ghid pentru cei interesaţi şi mai ales motivaţi să îşi însuşească într‑un timp relativ scurt – cîteva luni – cunoştinţe de limba germană la un nivel mediu‑avansat (B1/B2 din Cadrul European Comun de Referință pentru cunoașterea unei limbi). Ea se adresează elevilor, studenţilor care încep să stu­dieze germana doar la facultate, precum şi adulţilor care dintr‑un motiv sau altul doresc sau trebuie să înveţe această limbă.

copertaFataLGSE

Limba germană. Exerciții de gramatică și vocabular (ajunsă și ea la ediția a 13-a) este o culegere de exerciţii utilă celor care învaţă limba germană și un instrument eficient de exersare și fixare a gramaticii și vocabularului în vederea obținerii unor certificate de competență lingvistică, cum ar fi Goethe Zertifikat, Test DaF, DSD sau ÖSD.

Limba GERMANA Exercitii de gramatica- ed 13 2018

Ambele cărți pot fi comandate direct la editură, prin e-mail la sales@polirom.ro sau lăsînd o comandă pe site, cu o reducere de pînă la 30% față de prețul de librărie (în funcție de numărul de exemplare comandat). Momentan editura are o ofertă specială pentru cele două cărți.

http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/6541

Pagina de facebook a celor două cărți.

Aici e o prezentare a acestor cărți într-o emisiune a Digi TV:

http://www.digi24.ro/Media/Emisiuni/Regional/Digi24+Oradea/Timp+liber/Timp+liber+Cursuri+de+limba+germana

Reclame

Muta

(Fragment din romanul Muta, publicat în Revista Familia)

Într-o seară stăteau pe banca lor preferată în parcul de la catedrala catolică. Se uitau la bătrînul arin alb din faţa lor, înconjurat de lăstari de un verde crud, cu tulpina bifurcată şi coroana boltită maiestuos deasupra lor. Tăceau amîndoi. Pe Andrei se vedea că îl frămîntă ceva. După un timp zise:
– Tu ce părere ai despre ce facem noi?
Ea nu îi răspunse imediat, nefiind sigură la ce se referă. Voia oare să o întrebe dacă îi place să iasă împreună, dacă îi place că la sfîrşitul fiecărei zile se întîlneau undeva în oraş sau veneau împreună de la gater şi stăteau pînă tîrziu, se plimbau şi povesteau? Evident că era partea cea mai fericită a zilei, pe care o aştepta ca un zbor într-o altă lume, ca o evadare, ca o oază de linişte şi bucurie, în care ea era în centrul atenţiei, în care el era foarte ocrotitor şi prevenitor, îi făcea complimente, o făcea să se simtă frumoasă şi apreciată pur şi simplu ca om, ca femeie.
Nu îi putea spune direct asta, pentru că atunci ar fi recunoscut cît de importante erau pentru ea serile petrecute cu el, ar fi spus în cuvinte cît de fericită era şi poate că vraja s-ar fi destrămat în momentul în care ea ar fi recunoscut asta.
Pe de altă parte nici nu ar fi vrut să ajungă la alte discuţii, la faptul că, deşi ea se simţea aşa de bine cu el, părinţii ei nu vedeau cu ochi buni aceste evadări zilnice şi îi făceau reproşuri că îşi neglijează familia, că nu se cuvine ca ea, fiica lor, să se afişeze cu un băiat de origine modestă, care mai era şi angajatul lor. Nu, auzea destule acasă din cauza asta, nu trebuia să piardă şi aici vremea vorbind sau gîndindu-se la asta! Şi mai ales Andrei nu trebuia să ştie de discuţiile acelea. De aceea răspunse doar, ezitant:
– E ok, ce să spun? Dacă sîntem aici înseamnă că e ok, nu?
– Nu asta te-am întrebat, dacă îţi place să ne vedem. Te-am întrebat dacă îţi place ce facem noi la serviciu, dacă nu ai nici o problemă cu ce facem acolo?
– Ar trebui să am vreo problemă? Nu ne facem bine treaba? Cred că toată lumea e mulţumită de noi. Şi tu eşti foarte bun în ceea ce faci. Eu chiar mă bucur că lucrezi cu noi. Dar parcă am zis că seara să nu mai discutăm probleme de serviciu… Avem toată ziua pentru asta.
– Dar nu discutăm probleme de serviciu! Ţi-am zis eu cumva că s-a înfundat vreun şnec sau că s-a rupt vreo curea de transmisie sau vreo lamă sau că s-a gripat vreun rulment?
– Dar mă întrebi dacă îmi place la serviciu…
– De fapt nu dacă îţi place aşa, să mergi la serviciu, ci dacă ţi se pare ok ce faci la serviciu. Şi de fapt am zis: ce facem noi acolo.
Gater 2
– De ce să nu-mi placă? E greu, dar e şi interesant. Să faci să meargă o maşinărie aşa de mare cum e fabrica noastră, care nu doar că merge, ci şi creşte continuu. Ştii că atunci cînd am venit eu la fabrică aveam trei gatere duble şi un Banzic, iar acum avem toate utilajele pe care le ştii? Şi că în urmă cu cinci ani aveam 70 de oameni care lucrau în două schimburi, iar acum avem 300 care lucrează mult mai eficient, 24 de ore din 24? 300 de oameni cărora le dăm salarii, o pîine pentru ei şi familiile lor. Ca să nu mai spun că înainte să vin eu la firmă se prelucrau vreo 200 de metri cubi de buştean pe zi, iar acum sînt peste 2500, pe care îi valorificăm aproape fără pierderi. Şi toată creşterea asta mi se datorează şi mie! Sigur că mă simt bine, să văd că pot să fac atîtea lucruri, că sînt o piesă importantă într-o maşinărie uriaşă.
– Deci te simți bine, ești fericită, împlinită din punct de vedere profesional…
– Da, mi-am dovedit că pot să fac performanță. Mi-am dovedit mie și le-am dovedit și celor din jur că pot face ceva foarte bine, că am o valoare și eu, că nu sînt doar copilul cuiva. Nu, sînt un om care face profit pentru firmă și creează locuri de muncă. Nu știu dacă în altă parte aș fi reușit să fac asta. E poate șansa de a-mi dovedi mie de ce sînt în stare.
– Și nu crezi că puteai să faci și altceva la fel de bine? Cu ideile tale, cu munca ta, cu inteligența ta…
– Ce să fac altceva?
– Păi… Ce ai studiat. Sau nu ți-a plăcut chimia? De ce ai făcut facultatea aceea? Nu pentru că ți-a plăcut?
– Ba da… Dar e mai complicat. Oricum, nu cred că puteam să fac atît de multe în timp așa de scurt. Și nu cred că satisfacțiile erau aceleași. Gîndește-te numai ce salariu are un profesor sau un cercetător… Dar acum asta e, asta fac și sînt mulțumită. Şi lucrurile nu se vor opri aici. Vreau să facem şi mai mult.
– Mai mult?!
– Da. Nu ţi-am spus pînă acum. Dar mă tot gîndesc la ceva ce ar fi bine şi pentru noi doi. Am putea să conducem noi doi o astfel de fabrică. De fapt o filială a Midas Holz, că nu vreau să ne despărţim de ei, să fim concurenţi sau ceva de genul acesta. Nu, să deschidem încă o fabrică, aşa ca şi cea de la Dărmăneşti. Poate la Cîrlibaba sau chiar în Maramureş, poate în Harghita. Undeva nu departe, dar unde e destul lemn. Şi poate şi esenţe diferite, ca să completăm oferta, să putem satisface cereri cît mai diverse. Şi fabrica asta ar fi a noastră, adică tu şi cu mine am conduce totul!
– Şi ai tăi?
– Păi tata ar rămîne aici, să se ocupe de fabrică şi de exploatările din zonă, mama mai departe cu afacerile din Suceava, cu mall-ul, cu ce mai vrea să facă ea acum. Că şi ea vrea să se extindă, mai ales după ce a venit şi soră-mea, care o ajută la mall. Vrea să intre tare pe piaţa de energie, cu energiile regenerabile. Vrea să construiască o microhidrocentrală, că se dau fonduri europene pentru asta şi apoi ai cîştiguri foarte mari şi din certificate verzi. Că e energie curată, chestii. Se descurcă ei. Important e că am fi noi doi împreună. Sigur, tata ar rămîne şef la firma mare, la Midas Holz, dar noi am fi la fabrica noastră, am colabora cu el, am planifica totul împreună, în familie, nu zic să ne despărţim aşa de ei. Cred că şi ei ar fi mîndri să vadă că facem ceva, că şi noi contribuim – amîndoi – la creşterea firmei. Sper că s-ar bucura. Iar noi am fi împreună, înţelegi, în altă parte…
Andrei tăcea. Înţelegea foarte bine ce voia ea să spună. Simţea că îi e foarte milă de ea, de disperarea ei. Ştia foarte bine ce vrea să spună Ema, de unde îi venise ideea asta cu deschiderea unei alte fabrici în altă parte. Adică să fie undeva departe de Suceava, unde toată lumea ştia cine e ea, din ce familie, şi că el e angajatul lor. Pe de altă parte îi era ciudă că ea nu vedea nici o altă soluţie, nici o altă variantă decît să facă mai departe ceea ce făcea şi acum, adică să producă tot mai mulţi bani – pentru firmă, pentru părinţii ei şi chiar şi pentru ea, dacă e pînă acolo – transformînd zilnic mii de arbori în cherestea, tot mai mulţi, tot mai multe mii… Simţea că vede negru în faţa ochilor, că vede mii de TIR-uri cu buşteni şi cu cherestea intrînd şi ieşind pe poarta fabricii, iar el e acolo, neputincios, ajutînd-o pe ea să facă să meargă mai departe monstrul acela care înghiţea păduri. Ajutînd-o pentru că nu putea să plece de lîngă ea, iar ea nu putea să plece de la fabrică.
– Ce părere ai? Ce zici de planul meu? îl întrebă ea, privindu-l cu căldură şi cu speranţă. Nu ţi-ar plăcea şi ţie?
Lui Andrei îi era greu să răspundă. Apoi se auzi spunînd, parcă fără să vrea:
– Nu. Citește restul acestei intrări »

Despre relațiile de cuplu

Academia Civică Bihor și Primăria Municipiului Oradea vă invită miercuri, 3 octombrie 2018, de la ora 17.30, în sala mare a Primăriei, la lansarea cărții „Ghidul relației de cuplu“ de Raluca Rusu. Apărută în 2018 la Editura Cartea Românească, cartea a devenit best-seller, fiind apreciată atât de specialiști, cât și de publicul larg. Volumul va fi prezentat de doamnele Andreea Maier și Irina Gherghilescu, specialiste în acest domeniu. În deschiderea evenimentului, Sabin Mureșan va susține un scurt recital muzical cu acompaniament de chitară.

Raluca Rusu.jpg

Născută în 1985 în Baia Mare, mamă a trei copii, Raluca Rusu a studiat psihologie și drept la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. În prezent locuiește și activează profesional în Cluj-Napoca, fiind consilier de dezvoltare personală și specialist în terapia de cuplu. Împreună cu soțul său, profesorul Daniel Rusu, a dezvoltat proiectul „Jurnal de cuplu”. Mai multe amănunte despre activitatea sa profesională pot fi găsite pe site-urile:

https://ralucarusu.wixsite.com/ralucarusu

https://jurnaldecuplu.com/

Opinii despre carte:

„O carte provocatoare, nu de puţine ori obraznică şi, când nu te aştepţi… filosofică şi demonstrativă. Scrisă, oricum, cu talent şi bucurie. O cartepe care o poţi folosi ca ghid sau ca referinţă. Nu cred că autoarei i-a scăpat ceva, deşi intenţia ei a fost să ne îndemne către a construi relaţia de cuplu în fiecare zi. O carte frumoasă, gustoasă care te inspiră să trăieşti în carnea şi spiritul tău. Raluca, eşti extraordinară. Îţi mulţumesc.”
Bebe Mihăescu, psihoterapeut, sexolog şi autor al mai multor cărţi pe tema terapiei de cuplu

Coperta I Raluca Rusu

„Relaţiile – în special cele de cuplu – au devenit în ultimii ani o reală preocupare, atât pentru populaţia largă, cât mai ales pentru comunitatea ştiinţifică, ce ne transmite fără urmă de îndoială că acestea reprezintă cea mai importantă sursă de energie şi de împlinire pentru fiinţa umană. Recomand cartea Ralucăi Rusu ca lectură de suflet, pentru toţi cei care cred sau vor să creadă în #PutereaRelaţiilor.”
Gáspár György, psihoterapeut şi autor al cărţii Revoluţia iubirii

Coperta IV Raluca Rusu

„Este o carte ce te pune pe gânduri şi te îndeamnă la introspecţie, o carte în care Raluca şi-a pus sufletul pe tavă, spre a fi ghid, a transmite din experienţa ei celor ce-şi doresc să înţeleagă ce înseamnă o relaţie de cuplu conştientă, căile pe care ea şi partenerul ei le-au urmat spre înţelegere şi dobândirea bucuriei de viaţă în cuplu.
Mulţumesc, Raluca! Fii binecuvântată!”
Emilia Luca, autor şi terapeut

Extrase din „Ghidul relației de cuplu“:

„Relaţia de cuplu reprezintă cel mai intim spaţiu în care ne petrecem viaţa. Aici ies la suprafaţă toate  rănile emoţionale adânc ascunse în fiinţa noastră, răni nevindecate de care nu suntem conştienţi, dar care îşi fac simţită prezenţa în interacţiunile noastre cu ceilalţi. Tot aici ies la iveală toate convingerile noastre, tiparele comportamentale, precum şi prejudecăţile şi programele cu care am crescut. Copii fiind am luat de bun tot ceea ce mediul, respectiv adulţii, ne-au insuflat – de la valori, principii, credinţe, până la comportament şi atitudine faţă de viaţă. Am absorbit toate aceste informaţii primite din exterior, iar seminţele plantate în solul fertil al minţii unui copil rodesc continuu pe parcursul întregii vieţi.

Relaţia de cuplu poate fi, astfel, cel mai bun context de vindecare şi evoluţie deoarece toate rănile noastre au fost create tot în cadrul unei relaţii, fie ea cu îngrijitorii noştri sau cu alţi membri ai societăţii.”

„Întreaga noastră viaţa se compune din relaţii. De la relaţia cu părinţii, cu rudele, cu îngrijitorii/educatorii noştri, la relaţiile de prietenie, de iubire şi apoi la relaţia cu copiii noştri. Ne naştem din relaţii, ne dezvoltăm şi creştem prin ele, ne creăm propriul sistem de valori în contextul lor şi de multe ori ne evaluăm pe noi înşine în funcţie de relaţiile pe care le avem. Dar tot în cadrul relaţiilor ne formăm convingeri limitative, răni sau chiar traume, care ne urmăresc de-a lungul întregii noastre vieţi, punându-şi amprenta asupra tuturor acţiunilor noastre. Din acest motiv, este necesar să conştientizăm importanţa calităţii relaţiilor pe care le avem cu cei din jur, dar şi cu noi înşine.”

https://www.facebook.com/events/296116267882768/

Afis Raluca Rusu.jpg

 

 

 

 

 

 

 

Liceul Don Orione din Oradea este o școală privată, înființată și finanțată în urmă cu 26 de ani de Congregația Don Orione din Italia, care susține școli în multe țări ale lumii (mai ales din Africa și din țările mai sărace) din donațiile binefăcătorilor și prietenilor acestui ordin călugăresc catolic. Școala Don Orione, la care învață copii de toate vârstele (de la grădiniță până la liceu) și de toate confesiunile, este un model atât din punct de vedere educațional, cât și al administrării.

Pe lângă milioanele de euro trimise în România de Congregație pentru educarea copiilor din Oradea, Liceul Don Orione a știut să se folosească de toate resursele disponibile pentru extindere și dotare. Școala, care este foarte căutată în ultimii ani de părinții care doresc o educație bună pentru copiii lor, a fost mărită cu încă un etaj prin fonduri europene. Locul de joacă a fost amenajat și printr-un grant internațional. Laboratorul fonetic – poate cel mai performant din oraș – a fost amenajat printr-o sponsorizare privată. În localitatea Zece Hotare s-a amenajat o minunată tabără pentru copii, în mijlocul naturii. În fiecare an Liceul Don Orione concurează pentru finanțări pentru a putea pune la dispoziția copiilor cât mai multe facilități și mijloace educaționale.

1

Una dintre finanțările obținute în ultimul an a fost cea oferită de Fundația Comunitară Oradea prin fondul Științescu. Liceul Don Orione a fost una din cele 21 de școli care au câștigat o finanțare la concursul de proiecte al acestei fundații (cele 21 de granturi au fost în valoare totală de 134.200 lei). Echipa de proiect de la Don Orione, condusă de doamna profesoară de chimie Alina Cozma, doamna învățătoare Iohana Păscar și de domnul director Alexandru Stoica, a propus o serie de acțiuni de educare și conștientizare a importanței calității apei potabile, sub titlul de „DonAqua“ (de la Don Orione și Aqua – apă). Pentru aceasta, laboratorul de chimie al școlii a fost îmbogățit cu aparate de măsură achiziționate prin finanțarea de la Fundația Comunitară Oradea: fotometru compact pentru apă potabilă, conductometru, pH-metru digital, minicolorimetru pentru măsurarea fosfaților din apă etc. și consumabile pentru această aparatură.

Ceea ce face cu totul deosebită această inițiativă este că ea i-a împlicat pe elevii de liceu (în special pe Marina Țărău, Patricia Țărău, Viorel Filimon, Cîmpan Patricia, Târb Alex, Cuciula Ana,  Petrița Rebeca, Todor Andreea, Ile Vanessa și Ilisie Darius) care, instruiți de profesoara de chimie Alina Cozma, i-au inițiat pe elevii claselor primare de la această școală în tainele chimie, prin experimente diverse, unele de-a dreptul spectaculoase. Ca părinte pot confirma entuziasmul fetiței mele, elevă în clasa a II-a, care mi-a povestit foarte multe despre ceea ce fac la școală și cu care am reluat acasă câteva din aceste experimente, care evidențiază proprietățile apei. Cu argumentele științei, copiii știu acum că băuturile cu un pH neutru sau ușor bazic sunt mai sănătoase decât cele acide, cum ar fi sucurile carbogazoase! De asemenea, au putut afla despre calitățile pe care trebuie să le întrunească apa potabilă și despre germenii invizibili care sunt în apa infestată sau necorespunzătoare consumului.

Elevii au făcut excursii la diferite izvoare din județul Bihor, au recoltat probe de apă, care au fost analizate apoi în laboratorul școlii. Au vizitat biblioteca impresionantă a școlii din Bratca și au transmis („diseminat“) cunoștințele acumulate în propria școală și la școala din Oșorhei.

Informații, imagini și înregistrări video despre acest proiect pot fi găsite pe pagina de internet http://oradea.stiintescu.ro/

și pe paginile de facebook ale Liceului Don Orione și ale proiectului Științescu:

https://www.facebook.com/stiintescuoradea/videos/572603736442805/

https://www.facebook.com/stiintescuoradea/videos/572103866492792/

https://www.facebook.com/stiintescuoradea/videos/572193616483817/

https://www.facebook.com/profile.php?id=100008308683653

Ca părinte le sunt recunoscător și le mulțumesc Liceului Don Orione și Fundației Comunitare Oradea pentru acest proiect interesant și pentru ceea ce fac pentru educația copiilor noștri!

245.jpg3.jpg6.jpg

 

 

 

 

Arbori pentru copii

Oricine lucrează în admistrație, mai ales pe funcții de conducere, de la președintele țării la directorii de instituții, răspunde și de starea mediului. Chiar dacă unii dintre cei vizați sînt de altă părere, administratorii domeniul public sînt responsabili inclusiv pentru „gaura din stratul de ozon”, ca să citez un clasic în viață. La fel cum în ceea ce privește domeniul privat, fiecare dintre noi este responsabil de starea naturii, de starea noastră de sănătate de fapt. Fiecare trebuie să plantăm arbori și să-i îngrijim, să nu distrugem spațiile verzi și să veghem ca nici alții să nu le distrugă.

rotator1

Spațiile verzi publice din Oradea sînt, în principiu, în grija Direcției Tehnice, care se ocupă de plantări, de amenajări de noi spații verzi și de întreținerea lor. Poate ar trebui organizată și întreținerea curentă a arborilor, pentru a se preveni îmbolnăvirea lor și a se evita prea desele toaletări și tăieri. Întreținerea curentă ar trebui să includă între altele diverse lucrări fito-sanitare (de combatere a dăunătorilor), manșonarea puieților pentru a nu fi răniți în timpul cosirii ierbii din jur, udarea corespunzătoare în perioadele de secetă și plombarea scorburilor formate în urma tăierilor unor ramuri. Direcția Tehnică ar trebui să se lupte pentru un buget cît mai mare alocat spațiilor verzi și pentru sporirea numărului de arbori, care a scăzut dramatic, în condițiile unei poluări tot mai accentuate. În Oradea mai avem doar puțin peste 30.000 de arbori maturi! În ultimii ani s-au tăiat aproape 10.000 de arbori, maturi, evident, că doar nu puieți. Unii care trebuiau tăiați, fiind uscați sau bolnavi, alții fără motive temeinice. Oare va planta cineva curînd alți 10.000 măcar?

Există zone din oraș care nu sînt în administrarea Direcției Tehnice și acolo spațiile verzi sînt într-o suferință încă și mai mare. Unele sînt administrate de instituții care nu țin de primărie, altele sînt în grija Administrației Domeniului Public și a Direcției de Patrimoniu Imobiliar. În ștranduri, piețe, cimitir, în jurul stadioanelor, la școli și grădinițe s-au tot tăiat în ultimii ani mii de arbori, dar de plantat nu s-au plantat, pentru că de plantări de ocupă… Direcția Tehnică, iar aceasta nu poate interveni în curtea ADP și DPI.

rotator4

Este timpul ca ADP și DPI să-și inventarieze spațiile verzi și să pornească o campanie de plantări urmată de întreținerea adecvată a arborilor. Dacă unele școli, cum ar fi Liceul Don Orione (imaginile sînt din curtea acestei instituții de învățămînt) sau Școala Gimnazială Avram Iancu, au în curte adevărate grădini, izvor de sănătate și frumusețe pentru elevi, la altele arborii lipsesc chiar și acolo unde ar fi loc destul pentru ei. Fie că fac sport, fie doar se relaxează în pauză, elevii au nevoie de aer cît mai curat. Doamnelor și domnilor directori de școli și grădinițe, domnilor edili, faceți ceva în această privință? Găsiți resurse pentru arborizarea corespunzătoare a curților școlilor, grădinițelor și a bazelor sportive? Vă asigur că se poate. Orice se poate, numai voință să fie!

 

Dat fiind că se avizează proiectul de reamenajare a Pieții Ferdinand din Oradea, am făcut următoarea solicitare, în termenul legal, către Agenția de Protecția Mediului Bihor.

Teatrul-Regina-Maria-Oradea-1024x550

Vă rog respectuos să solicitați modificarea proiectului de amenajare a Pieței Ferdinand din Oradea din următoarele considerente:

1) Mutarea exemplarelor de Taxus baccata este o întreprindere riscantă, neexistînd un precedent reușit în Oradea sau în țară în care arbori, respectiv arbuști de această vîrstă și dimensiune să fie relocați și să reziste dezrădăcinării și replantării. Din experiența mea profesională și din cele studiate sau aflate de la specialiști precum doamna biolog Anna Marossy, acele tise suportă cu greu chiar și o toaletare mai severă. Foarte probabil că s-ar usca majoritatea dacă ar fi transplantate. Cine răspunde pentru acest risc? Cine va plăti dacă aceste tise se vor usca?

2) Mutarea tuturor exemplarelor de tisă, sănătoase în acest moment, nu este necesară, argumentul că obturează fațada teatrului nefiind valabil decît în cazul celor trei exemplare situate chiar în proximitatea acestei instituții. Tisele din jurul statuii Reginei Maria nu împiedică nici vederea, nici fotografierea integrală, din față, a teatrului. Orădenii cu memorie vizuală pot constata că deja au fost tăiate mai multe tise atunci cînd s-a amplasat în Piața Ferdinand statuia reginei Maria.

Tise

Ar trebui arătat că teatrul nu poate fi fotografiat bine nici din lateral, datorită panourilor publicitare de prost gust existente pe trotuarele din imediata apropiere. Nu am constatat din păcate nicio preocupare în acest sens. În fotografiile realizate de turiști și localnici, frumoasa fațadă a teatrului, purtînd amprenta arhitecturii sfîrșitului de secol 19, este obturată de imaginea unor sucuri și ape „minunate”.

Argumentul că nu se vede teatrul de la Universitate sau de la Primărie din cauza tiselor nu este unul de natură serioasă pentru a fi luat în considerare și nu poate fi hotărîtor într-un aviz dat de Agenția de Protecția Mediului, care trebuie să asigure posibilitatea dezvoltării urbane în armonie cu spațiile verzi, respectiv cu fondul arboricol al orașului.

Vizibilitatea teatrului nu a fost un criteriu respectat de edili nici cînd au proiectat stația de tramvai exact pe axa perpediculară / Podul Ferdinand ce străbate centrul. Din cauza acestei stații de tramvai, frumosul nostru teatru nu poate fi văzut de orădenii sau turiștii aflați în Piața Unirii!

Dacă s-ar avea în vedere mereu acest criteriu, al vizibilității maxime a obiectivelor turistice din orice punct al orașului, ar trebui defrișat Parcul 1 Decembrie și ar trebui demolată catedrala ortodoxă din Centrul Civic pentru a se vedea, din Piața Unirii, Cetatea Oradiei, care este un monument cel puțin la fel de emblematic și de valoros ca teatrul.

3) În cazul în care se aprobă încercarea de transplantare a tiselor din fața teatrului, este necesară toaletarea lor atentă. Unele ramuri sînt uscate, altele sînt prea mari pentru a permite ancorarea și scoaterea din amplasament a tiselor fără o toaletare prealabilă. Această intervenție ar trebui făcută cu cîteva luni înainte de mutarea celor trei exemplare de Taxus baccata, pentru a permite plantelor să-și revină după șocul tăierii ramurilor. Este foarte puțin probabil ca ele să reziste în același timp atît la o intervenție la coroană, cît și la secționarea rădăcinilor și mutarea într-un alt amplasament. Acest lucru l-am constatat la fața locului împreună cu domnul profesor univ. dr. ing. Gheorghe Sarca, specialist în pomicultură cu o experiență de peste 35 de ani și membru în Comisia de avizare a tăierilor de pe lîngă Primăria Oradea. Menționez că nici doamna profesor dr. Ildiko Șmit, membră a acestei comisii, nici subsemnatul, nu am fost de acord cu mutarea tuturor tiselor, ci doar a celor trei din fața teatrului.

4) Nu trebuie uitat nici aportul sanogen al acestor exemplare de Taxus bacatta. Fără arbori și arbuști de talie mai mare, Piața Ferdinand ar fi un platou care s-ar încinge în timpul verii. Arborii și arbuștii au un rol important în absorbția noxelor, scăderea temperaturii în zilele caniculare și creșterea calității aerului.

Avînd în vedere aceste argumente, propun ca proiectul de amenajare să fie modificat astfel încît să fie relocate doar cele trei exemplare de Taxus baccata din imediata apropiere a teatrului, la cîteva luni după intervențiile la coroană care se impun. Poate fi avută în vedere și toaletarea de către specialiști a tiselor din jurul statuii Reginei Maria, de o manieră care să nu le pună în pericol viabilitatea.

Cu stimă,

Orlando Balaș, inginer peisagist, lect. univ. dr.

Membru în Comisia de avizare a tăierilor de pe lîngă Primăria Oradea

La această cerere / contestație, Agenția de Protecția Mediului Bihor mi-a dat un non-răspuns din care se înțelege că proiectul nu va fi modificat, deoarece … a fost realizat de experți care au stabilit cum se vor transplanta tisele.

RASPUNS BALAS-page-001

Cu mașina prin parc

Deși la sfîrșitul lui ianuarie 2018 s-a spus că nu se mai poate intra cu mașina în Parcul Bălcescu (da, în România și în Oradea cea modernă și civilizată se poate!!!), lucrurile nu stau așa. Trec aproape în fiecare zi pe lîngă Parcul Bălcescu și constat că acolo se parchează la fel ca înainte. Am poze și am martori care confirmă asta. Azi, 28 februarie 2018, am trecut din nou pe acolo și m-am oprit să fac poze mașinii parcate în fața localului din mijlocul parcului (un logan cu numărul 19 RRJ). Probabil sesizînd acest lucru, cineva a scos mașina din parc, acțiune care se vede pe filmarea atașată.

De ce Primăria Oradea, Poliția Locală Oradea și Garda de Mediu sînt atît de îngăduitoare cu firma care a concesionat parcul, căreia i se dau termene peste termene și derogări peste derogări de la lege și de la contractul de concesionare? Asta în timp ce cu simplii cetățeni aceleași autorități sînt foarte ferme? Cînd am parcat în urmă cu cîțiva ani cîteva minute pe la amiază în fața unui bloc unde erau de multă vreme parcări de domiciliu, dar acestea fuseseră transformate de cîteva zile în parcări cu plată (nu am sesizat plăcuța indicatoare, parcam adesea cîteva minute acolo și apoi plecam), am fost amendat fără drept de apel. Fără avertisment, fără termen de conformare. Înțeleg că în cazul Parcului Bălcescu niște oameni au dat bani altor oameni, dar tratamentul superîngăduitor față de acești descurcăreți care nu aduc nici profit, nici o imagine prea bună pentru oraș este o sfidare pentru cetățenii plătitori de taxe.

Solicit, în baza principiului egalității în fața legii, pentru mine și pentru toți posesorii de autovehicule înmatriculate în România, dreptul de a parca și de a da ture cu mașina în parcurile din Oradea.

De asemenea, solicit foarte serios Primăriei Oradea să-mi atribuie în concesiune, în condiții la fel de avantajoase financiar ca și cele oferite firmei Murray Press, un parc din Oradea (de preferință Parcul Olosig / Parcul Liniștii), pentru desfășurarea de activități socio-culturale și economice în acest parc, în regim de administrare autonomă. Mă angajez să întrețin spațiul verde mult mai bine decît este întreținut cel din Parcul Bălcescu, să  nu reduc numărul de arbori, ci să-l cresc prin plantări din resurse financiare proprii și obținute din activitățile menționate mai sus.

P. S. 1 Un cetățean îmi trimite poze cu alte mașini surprinse azi în parc. Un Opel Corsa cu numărul BH 85 MIS și un taxi.

Corsa alba BH 95 MIS

 

P. S. 2 Am fost blocat pe facebook după ce am postat acest material.