Despre natură şi planeta România

Limba germană

La Editura Polirom a apărut recent ediția a 15-a, revăzută și adăugită, a cursului Limba germană. Simplu și eficient.  Cartea este un ghid pentru cei interesaţi şi mai ales motivaţi să îşi însuşească într‑un timp relativ scurt – cîteva luni – cunoştinţe de limba germană la un nivel mediu‑avansat (B1/B2 din Cadrul European Comun de Referință pentru cunoașterea unei limbi). Ea se adresează elevilor, studenţilor care încep să stu­dieze germana doar la facultate, precum şi adulţilor care dintr‑un motiv sau altul doresc sau trebuie să înveţe această limbă.

Germana 2019

Limba germană. Exerciții de gramatică și vocabular (ajunsă și ea la ediția a 13-a) este o culegere de exerciţii utilă celor care învaţă limba germană și un instrument eficient de exersare și fixare a gramaticii și vocabularului în vederea obținerii unor certificate de competență lingvistică, cum ar fi Goethe Zertifikat, Test DaF, DSD sau ÖSD.

Limba GERMANA Exercitii de gramatica- ed 13 2018

Ambele cărți pot fi comandate direct la editură, prin e-mail la sales@polirom.ro sau lăsînd o comandă pe site, cu o reducere de pînă la 30% față de prețul de librărie (în funcție de numărul de exemplare comandat). Momentan editura are o ofertă specială pentru cele două cărți.

http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/6541

Pagina de facebook a celor două cărți.

Aici e o prezentare a acestor cărți într-o emisiune a Digi TV:

http://www.digi24.ro/Media/Emisiuni/Regional/Digi24+Oradea/Timp+liber/Timp+liber+Cursuri+de+limba+germana

nisip

m-am rostogolit pînă

am ajuns acasă

un fir de nisip

 

zbor în furtună

curg în diluviu

stau în efemere temelii

 

nu port nici o luptă

cine ar putea să înfrîngă

un fir de nisip

 

fire de nisip

legate cuantic

la prima dezlegare

sand-1663173_1280

prinț pribeag ucenic la fierar

sprijinit de sabia înfiptă

în inima balaurului

sabia din fierul din cer

 

și sîngele balaurului făcîndu-se

platoșă cornoasă

și păsările vorbind de valkiria

ce-l așteaptă să-i dea nume

 

ea purtătoarea victoriei, el păzitorul ei

 

florile, ah, florile

sînt toate roșii acum

Siegfried pe pămîntul însetat

sprijinit de sabia

ce-i trece prin inimă

Nibel

heil dagr heil nott

în fiecare seară îmi spun
slavă ție noapte

în fiecare dimineață îmi spun
slavă ție zi

o nouă întîlnire cu tine
o nouă întîlnire cu mine

vecinii au hotărît să taie teiul

pentru că adună praf, păianjeni, păsări

pentru că face prea multă umbră

pentru că ramuri bat în geam

 

acum sînt fericiți

din tei nu mai cad mizerii pe mașini

nu mai cîntă păsări noaptea

nu mai vine mirosul

ce deranjează nervii sensibili

 

e în sfîrșit mai multă lumină

în care chiar eu aș putea scrie mai bine

dacă nu mi s-ar împăienjeni ochii

de la soarele necruțător

tei

cînd am ajuns pe pămîntul ferm

al iadului

m-am ridicat în picioare

și am devenit liber

 

cînd am înțeles

că sîntem stele

la mii de ani distanță

unele de altele

 

era o dimineață splendidă de decembrie
cerul era verde și roșu la răsărit
ca după ploaie norii schimbau culori și contururi
aerul pulsa rece, fluid.
era o dimineață primară, tragică,
mai tragică decît distanța de la pămînt
la lună acoperită cu piele de femelă.
de la ferestre priveam acuarela stranie a norilor
iar fericirea trecea pe lîngă noi ca o plasă rară de ceață
ori noi înaintam halucinați printre mrejele ei
în splendoarea unei dimineți de decembrie

(16 decembrie 1989-2019)green

luntre

luntre legată, plutind lîngă mal,

legănată de visul lăuntric al valurilor,

în soare și ploi, tînjind depărtărilor,

nici avîntată spre zare, nici spartă de val

Luntre

petrecere în noapte

pe nava mamă

 

lasere în ceață

lumini

muzică

decor princiar

bărbați eleganți

femei superbe

pharao

fiecare om e azi nobil

fiecare femeie o împărăteasă

 

marș triumfal

chelneri pășind solemn

purceluși în aspic

somon pe legume mediteraneene

sarmale flambate din carne de rață

pe pat de sparanghel și crispy bacon

fantezie de mușchi de vițel

în reducție de zmeură

 

petrecere cu ai tăi

cu specia ta

care a învins și a înrobit

toate celelate specii

 

petrecere

pe nava mamă alunecînd în noapte

sărbătorind triumful

luminii asupra întunericului

 

 

 

 

orașul e un șantier

orașul se dublează spre interior

în dialectica progresului

îmbrățișată plenar

de la prima auzire

 

zi de zi

ore în șir

stăm

în trafic

coloane

oameni

în carcase de fier

consolați

că măcar

slujim

zeului progresului

Citește restul acestei intrări »

Muta

(Fragment din romanul Muta, publicat în Revista Familia)

Într-o seară stăteau pe banca lor preferată în parcul de la catedrala catolică. Se uitau la bătrînul arin alb din faţa lor, înconjurat de lăstari de un verde crud, cu tulpina bifurcată şi coroana boltită maiestuos deasupra lor. Tăceau amîndoi. Pe Andrei se vedea că îl frămîntă ceva. După un timp zise:
– Tu ce părere ai despre ce facem noi?
Ea nu îi răspunse imediat, nefiind sigură la ce se referă. Voia oare să o întrebe dacă îi place să iasă împreună, dacă îi place că la sfîrşitul fiecărei zile se întîlneau undeva în oraş sau veneau împreună de la gater şi stăteau pînă tîrziu, se plimbau şi povesteau? Evident că era partea cea mai fericită a zilei, pe care o aştepta ca un zbor într-o altă lume, ca o evadare, ca o oază de linişte şi bucurie, în care ea era în centrul atenţiei, în care el era foarte ocrotitor şi prevenitor, îi făcea complimente, o făcea să se simtă frumoasă şi apreciată pur şi simplu ca om, ca femeie.
Nu îi putea spune direct asta, pentru că atunci ar fi recunoscut cît de importante erau pentru ea serile petrecute cu el, ar fi spus în cuvinte cît de fericită era şi poate că vraja s-ar fi destrămat în momentul în care ea ar fi recunoscut asta.
Pe de altă parte nici nu ar fi vrut să ajungă la alte discuţii, la faptul că, deşi ea se simţea aşa de bine cu el, părinţii ei nu vedeau cu ochi buni aceste evadări zilnice şi îi făceau reproşuri că îşi neglijează familia, că nu se cuvine ca ea, fiica lor, să se afişeze cu un băiat de origine modestă, care mai era şi angajatul lor. Nu, auzea destule acasă din cauza asta, nu trebuia să piardă şi aici vremea vorbind sau gîndindu-se la asta! Şi mai ales Andrei nu trebuia să ştie de discuţiile acelea. De aceea răspunse doar, ezitant:
– E ok, ce să spun? Dacă sîntem aici înseamnă că e ok, nu?
– Nu asta te-am întrebat, dacă îţi place să ne vedem. Te-am întrebat dacă îţi place ce facem noi la serviciu, dacă nu ai nici o problemă cu ce facem acolo?
– Ar trebui să am vreo problemă? Nu ne facem bine treaba? Cred că toată lumea e mulţumită de noi. Şi tu eşti foarte bun în ceea ce faci. Eu chiar mă bucur că lucrezi cu noi. Dar parcă am zis că seara să nu mai discutăm probleme de serviciu… Avem toată ziua pentru asta.
– Dar nu discutăm probleme de serviciu! Ţi-am zis eu cumva că s-a înfundat vreun şnec sau că s-a rupt vreo curea de transmisie sau vreo lamă sau că s-a gripat vreun rulment?
– Dar mă întrebi dacă îmi place la serviciu…
– De fapt nu dacă îţi place aşa, să mergi la serviciu, ci dacă ţi se pare ok ce faci la serviciu. Şi de fapt am zis: ce facem noi acolo.
Gater 2
– De ce să nu-mi placă? E greu, dar e şi interesant. Să faci să meargă o maşinărie aşa de mare cum e fabrica noastră, care nu doar că merge, ci şi creşte continuu. Ştii că atunci cînd am venit eu la fabrică aveam trei gatere duble şi un Banzic, iar acum avem toate utilajele pe care le ştii? Şi că în urmă cu cinci ani aveam 70 de oameni care lucrau în două schimburi, iar acum avem 300 care lucrează mult mai eficient, 24 de ore din 24? 300 de oameni cărora le dăm salarii, o pîine pentru ei şi familiile lor. Ca să nu mai spun că înainte să vin eu la firmă se prelucrau vreo 200 de metri cubi de buştean pe zi, iar acum sînt peste 2500, pe care îi valorificăm aproape fără pierderi. Şi toată creşterea asta mi se datorează şi mie! Sigur că mă simt bine, să văd că pot să fac atîtea lucruri, că sînt o piesă importantă într-o maşinărie uriaşă.
– Deci te simți bine, ești fericită, împlinită din punct de vedere profesional…
– Da, mi-am dovedit că pot să fac performanță. Mi-am dovedit mie și le-am dovedit și celor din jur că pot face ceva foarte bine, că am o valoare și eu, că nu sînt doar copilul cuiva. Nu, sînt un om care face profit pentru firmă și creează locuri de muncă. Nu știu dacă în altă parte aș fi reușit să fac asta. E poate șansa de a-mi dovedi mie de ce sînt în stare.
– Și nu crezi că puteai să faci și altceva la fel de bine? Cu ideile tale, cu munca ta, cu inteligența ta…
– Ce să fac altceva?
– Păi… Ce ai studiat. Sau nu ți-a plăcut chimia? De ce ai făcut facultatea aceea? Nu pentru că ți-a plăcut?
– Ba da… Dar e mai complicat. Oricum, nu cred că puteam să fac atît de multe în timp așa de scurt. Și nu cred că satisfacțiile erau aceleași. Gîndește-te numai ce salariu are un profesor sau un cercetător… Dar acum asta e, asta fac și sînt mulțumită. Şi lucrurile nu se vor opri aici. Vreau să facem şi mai mult.
– Mai mult?!
– Da. Nu ţi-am spus pînă acum. Dar mă tot gîndesc la ceva ce ar fi bine şi pentru noi doi. Am putea să conducem noi doi o astfel de fabrică. De fapt o filială a Midas Holz, că nu vreau să ne despărţim de ei, să fim concurenţi sau ceva de genul acesta. Nu, să deschidem încă o fabrică, aşa ca şi cea de la Dărmăneşti. Poate la Cîrlibaba sau chiar în Maramureş, poate în Harghita. Undeva nu departe, dar unde e destul lemn. Şi poate şi esenţe diferite, ca să completăm oferta, să putem satisface cereri cît mai diverse. Şi fabrica asta ar fi a noastră, adică tu şi cu mine am conduce totul!
– Şi ai tăi?
– Păi tata ar rămîne aici, să se ocupe de fabrică şi de exploatările din zonă, mama mai departe cu afacerile din Suceava, cu mall-ul, cu ce mai vrea să facă ea acum. Că şi ea vrea să se extindă, mai ales după ce a venit şi soră-mea, care o ajută la mall. Vrea să intre tare pe piaţa de energie, cu energiile regenerabile. Vrea să construiască o microhidrocentrală, că se dau fonduri europene pentru asta şi apoi ai cîştiguri foarte mari şi din certificate verzi. Că e energie curată, chestii. Se descurcă ei. Important e că am fi noi doi împreună. Sigur, tata ar rămîne şef la firma mare, la Midas Holz, dar noi am fi la fabrica noastră, am colabora cu el, am planifica totul împreună, în familie, nu zic să ne despărţim aşa de ei. Cred că şi ei ar fi mîndri să vadă că facem ceva, că şi noi contribuim – amîndoi – la creşterea firmei. Sper că s-ar bucura. Iar noi am fi împreună, înţelegi, în altă parte…
Andrei tăcea. Înţelegea foarte bine ce voia ea să spună. Simţea că îi e foarte milă de ea, de disperarea ei. Ştia foarte bine ce vrea să spună Ema, de unde îi venise ideea asta cu deschiderea unei alte fabrici în altă parte. Adică să fie undeva departe de Suceava, unde toată lumea ştia cine e ea, din ce familie, şi că el e angajatul lor. Pe de altă parte îi era ciudă că ea nu vedea nici o altă soluţie, nici o altă variantă decît să facă mai departe ceea ce făcea şi acum, adică să producă tot mai mulţi bani – pentru firmă, pentru părinţii ei şi chiar şi pentru ea, dacă e pînă acolo – transformînd zilnic mii de arbori în cherestea, tot mai mulţi, tot mai multe mii… Simţea că vede negru în faţa ochilor, că vede mii de TIR-uri cu buşteni şi cu cherestea intrînd şi ieşind pe poarta fabricii, iar el e acolo, neputincios, ajutînd-o pe ea să facă să meargă mai departe monstrul acela care înghiţea păduri. Ajutînd-o pentru că nu putea să plece de lîngă ea, iar ea nu putea să plece de la fabrică.
– Ce părere ai? Ce zici de planul meu? îl întrebă ea, privindu-l cu căldură şi cu speranţă. Nu ţi-ar plăcea şi ţie?
Lui Andrei îi era greu să răspundă. Apoi se auzi spunînd, parcă fără să vrea:
– Nu. Citește restul acestei intrări »

Arbori pentru copii

Oricine lucrează în admistrație, mai ales pe funcții de conducere, de la președintele țării la directorii de instituții, răspunde și de starea mediului. Chiar dacă unii dintre cei vizați sînt de altă părere, administratorii domeniul public sînt responsabili inclusiv pentru „gaura din stratul de ozon”, ca să citez un clasic în viață. La fel cum în ceea ce privește domeniul privat, fiecare dintre noi este responsabil de starea naturii, de starea noastră de sănătate de fapt. Fiecare trebuie să plantăm arbori și să-i îngrijim, să nu distrugem spațiile verzi și să veghem ca nici alții să nu le distrugă.

rotator1

Spațiile verzi publice din Oradea sînt, în principiu, în grija Direcției Tehnice, care se ocupă de plantări, de amenajări de noi spații verzi și de întreținerea lor. Poate ar trebui organizată și întreținerea curentă a arborilor, pentru a se preveni îmbolnăvirea lor și a se evita prea desele toaletări și tăieri. Întreținerea curentă ar trebui să includă între altele diverse lucrări fito-sanitare (de combatere a dăunătorilor), manșonarea puieților pentru a nu fi răniți în timpul cosirii ierbii din jur, udarea corespunzătoare în perioadele de secetă și plombarea scorburilor formate în urma tăierilor unor ramuri. Direcția Tehnică ar trebui să se lupte pentru un buget cît mai mare alocat spațiilor verzi și pentru sporirea numărului de arbori, care a scăzut dramatic, în condițiile unei poluări tot mai accentuate. În Oradea mai avem doar puțin peste 30.000 de arbori maturi! În ultimii ani s-au tăiat aproape 10.000 de arbori, maturi, evident, că doar nu puieți. Unii care trebuiau tăiați, fiind uscați sau bolnavi, alții fără motive temeinice. Oare va planta cineva curînd alți 10.000 măcar?

Există zone din oraș care nu sînt în administrarea Direcției Tehnice și acolo spațiile verzi sînt într-o suferință încă și mai mare. Unele sînt administrate de instituții care nu țin de primărie, altele sînt în grija Administrației Domeniului Public și a Direcției de Patrimoniu Imobiliar. În ștranduri, piețe, cimitir, în jurul stadioanelor, la școli și grădinițe s-au tot tăiat în ultimii ani mii de arbori, dar de plantat nu s-au plantat, pentru că de plantări de ocupă… Direcția Tehnică, iar aceasta nu poate interveni în curtea ADP și DPI.

rotator4

Este timpul ca ADP și DPI să-și inventarieze spațiile verzi și să pornească o campanie de plantări urmată de întreținerea adecvată a arborilor. Dacă unele școli, cum ar fi Liceul Don Orione (imaginile sînt din curtea acestei instituții de învățămînt) sau Școala Gimnazială Avram Iancu, au în curte adevărate grădini, izvor de sănătate și frumusețe pentru elevi, la altele arborii lipsesc chiar și acolo unde ar fi loc destul pentru ei. Fie că fac sport, fie doar se relaxează în pauză, elevii au nevoie de aer cît mai curat. Doamnelor și domnilor directori de școli și grădinițe, domnilor edili, faceți ceva în această privință? Găsiți resurse pentru arborizarea corespunzătoare a curților școlilor, grădinițelor și a bazelor sportive? Vă asigur că se poate. Orice se poate, numai voință să fie!

 

Dat fiind că se avizează proiectul de reamenajare a Pieții Ferdinand din Oradea, am făcut următoarea solicitare, în termenul legal, către Agenția de Protecția Mediului Bihor.

Teatrul-Regina-Maria-Oradea-1024x550

Vă rog respectuos să solicitați modificarea proiectului de amenajare a Pieței Ferdinand din Oradea din următoarele considerente:

1) Mutarea exemplarelor de Taxus baccata este o întreprindere riscantă, neexistînd un precedent reușit în Oradea sau în țară în care arbori, respectiv arbuști de această vîrstă și dimensiune să fie relocați și să reziste dezrădăcinării și replantării. Din experiența mea profesională și din cele studiate sau aflate de la specialiști precum doamna biolog Anna Marossy, acele tise suportă cu greu chiar și o toaletare mai severă. Foarte probabil că s-ar usca majoritatea dacă ar fi transplantate. Cine răspunde pentru acest risc? Cine va plăti dacă aceste tise se vor usca?

2) Mutarea tuturor exemplarelor de tisă, sănătoase în acest moment, nu este necesară, argumentul că obturează fațada teatrului nefiind valabil decît în cazul celor trei exemplare situate chiar în proximitatea acestei instituții. Tisele din jurul statuii Reginei Maria nu împiedică nici vederea, nici fotografierea integrală, din față, a teatrului. Orădenii cu memorie vizuală pot constata că deja au fost tăiate mai multe tise atunci cînd s-a amplasat în Piața Ferdinand statuia reginei Maria.

Tise

Ar trebui arătat că teatrul nu poate fi fotografiat bine nici din lateral, datorită panourilor publicitare de prost gust existente pe trotuarele din imediata apropiere. Nu am constatat din păcate nicio preocupare în acest sens. În fotografiile realizate de turiști și localnici, frumoasa fațadă a teatrului, purtînd amprenta arhitecturii sfîrșitului de secol 19, este obturată de imaginea unor sucuri și ape „minunate”.

Argumentul că nu se vede teatrul de la Universitate sau de la Primărie din cauza tiselor nu este unul de natură serioasă pentru a fi luat în considerare și nu poate fi hotărîtor într-un aviz dat de Agenția de Protecția Mediului, care trebuie să asigure posibilitatea dezvoltării urbane în armonie cu spațiile verzi, respectiv cu fondul arboricol al orașului.

Vizibilitatea teatrului nu a fost un criteriu respectat de edili nici cînd au proiectat stația de tramvai exact pe axa perpediculară / Podul Ferdinand ce străbate centrul. Din cauza acestei stații de tramvai, frumosul nostru teatru nu poate fi văzut de orădenii sau turiștii aflați în Piața Unirii!

Dacă s-ar avea în vedere mereu acest criteriu, al vizibilității maxime a obiectivelor turistice din orice punct al orașului, ar trebui defrișat Parcul 1 Decembrie și ar trebui demolată catedrala ortodoxă din Centrul Civic pentru a se vedea, din Piața Unirii, Cetatea Oradiei, care este un monument cel puțin la fel de emblematic și de valoros ca teatrul.

3) În cazul în care se aprobă încercarea de transplantare a tiselor din fața teatrului, este necesară toaletarea lor atentă. Unele ramuri sînt uscate, altele sînt prea mari pentru a permite ancorarea și scoaterea din amplasament a tiselor fără o toaletare prealabilă. Această intervenție ar trebui făcută cu cîteva luni înainte de mutarea celor trei exemplare de Taxus baccata, pentru a permite plantelor să-și revină după șocul tăierii ramurilor. Este foarte puțin probabil ca ele să reziste în același timp atît la o intervenție la coroană, cît și la secționarea rădăcinilor și mutarea într-un alt amplasament. Acest lucru l-am constatat la fața locului împreună cu domnul profesor univ. dr. ing. Gheorghe Sarca, specialist în pomicultură cu o experiență de peste 35 de ani și membru în Comisia de avizare a tăierilor de pe lîngă Primăria Oradea. Menționez că nici doamna profesor dr. Ildiko Șmit, membră a acestei comisii, nici subsemnatul, nu am fost de acord cu mutarea tuturor tiselor, ci doar a celor trei din fața teatrului.

4) Nu trebuie uitat nici aportul sanogen al acestor exemplare de Taxus bacatta. Fără arbori și arbuști de talie mai mare, Piața Ferdinand ar fi un platou care s-ar încinge în timpul verii. Arborii și arbuștii au un rol important în absorbția noxelor, scăderea temperaturii în zilele caniculare și creșterea calității aerului.

Avînd în vedere aceste argumente, propun ca proiectul de amenajare să fie modificat astfel încît să fie relocate doar cele trei exemplare de Taxus baccata din imediata apropiere a teatrului, la cîteva luni după intervențiile la coroană care se impun. Poate fi avută în vedere și toaletarea de către specialiști a tiselor din jurul statuii Reginei Maria, de o manieră care să nu le pună în pericol viabilitatea.

Cu stimă,

Orlando Balaș, inginer peisagist, lect. univ. dr.

Membru în Comisia de avizare a tăierilor de pe lîngă Primăria Oradea

La această cerere / contestație, Agenția de Protecția Mediului Bihor mi-a dat un non-răspuns din care se înțelege că proiectul nu va fi modificat, deoarece … a fost realizat de experți care au stabilit cum se vor transplanta tisele.

RASPUNS BALAS-page-001

Cu mașina prin parc

Deși la sfîrșitul lui ianuarie 2018 s-a spus că nu se mai poate intra cu mașina în Parcul Bălcescu (da, în România și în Oradea cea modernă și civilizată se poate!!!), lucrurile nu stau așa. Trec aproape în fiecare zi pe lîngă Parcul Bălcescu și constat că acolo se parchează la fel ca înainte. Am poze și am martori care confirmă asta. Azi, 28 februarie 2018, am trecut din nou pe acolo și m-am oprit să fac poze mașinii parcate în fața localului din mijlocul parcului (un logan cu numărul 19 RRJ). Probabil sesizînd acest lucru, cineva a scos mașina din parc, acțiune care se vede pe filmarea atașată.

De ce Primăria Oradea, Poliția Locală Oradea și Garda de Mediu sînt atît de îngăduitoare cu firma care a concesionat parcul, căreia i se dau termene peste termene și derogări peste derogări de la lege și de la contractul de concesionare? Asta în timp ce cu simplii cetățeni aceleași autorități sînt foarte ferme? Cînd am parcat în urmă cu cîțiva ani cîteva minute pe la amiază în fața unui bloc unde erau de multă vreme parcări de domiciliu, dar acestea fuseseră transformate de cîteva zile în parcări cu plată (nu am sesizat plăcuța indicatoare, parcam adesea cîteva minute acolo și apoi plecam), am fost amendat fără drept de apel. Fără avertisment, fără termen de conformare. Înțeleg că în cazul Parcului Bălcescu niște oameni au dat bani altor oameni, dar tratamentul superîngăduitor față de acești descurcăreți care nu aduc nici profit, nici o imagine prea bună pentru oraș este o sfidare pentru cetățenii plătitori de taxe.

Solicit, în baza principiului egalității în fața legii, pentru mine și pentru toți posesorii de autovehicule înmatriculate în România, dreptul de a parca și de a da ture cu mașina în parcurile din Oradea.

De asemenea, solicit foarte serios Primăriei Oradea să-mi atribuie în concesiune, în condiții la fel de avantajoase financiar ca și cele oferite firmei Murray Press, un parc din Oradea (de preferință Parcul Olosig / Parcul Liniștii), pentru desfășurarea de activități socio-culturale și economice în acest parc, în regim de administrare autonomă. Mă angajez să întrețin spațiul verde mult mai bine decît este întreținut cel din Parcul Bălcescu, să  nu reduc numărul de arbori, ci să-l cresc prin plantări din resurse financiare proprii și obținute din activitățile menționate mai sus.

P. S. 1 Un cetățean îmi trimite poze cu alte mașini surprinse azi în parc. Un Opel Corsa cu numărul BH 85 MIS și un taxi.

Corsa alba BH 95 MIS

 

P. S. 2 Am fost blocat pe facebook după ce am postat acest material.

Parcul Bălcescu din Oradea, cu o suprafaţă totală de 27.302 mp, avea în 2009 20.157 mp (74%) acoperiți cu elemente biologice (un așa zis gazon și foarte puțini arbori), iar restul era ocupat de alei şi construcţii cu destinaţie comercială şi de spectacol. Situația contravine prevederilor legii 24/2007, care statuează că într-un spațiu verde public (parc, grădină, scuar) doar 10% din suprafață poate să fie ocupată de elemente nevegetale!

20180120_170110

În parc erau în 2009 doar 265 de arbori izolaţi (mai puţin de 100 de arbori la hectar), 42 de arbuşti şi 111 mp de grupuri de arbuşti (gard viu). Speciile de arbori cele mai bine reprezentate sunt Acer negundo, A. platanoides, A. pseudoplatanus, Aesculus hippocastanum, Fraxinus sp., Quercus robur, Tilia sp., adică paltini de cîmp și munte, castani, frasini, stejari și tei.

Am numărat azi, 27 ianuarie 2018, arborii care mai există în parc. Au rămas doar 176 de arbori (majoritatea maturi), 40 de arbuști și cîteva tufe izolate de gard viu. S-au plantat recent 5 puieți de Platanus x acerifolia (platan), probabil de către primărie, pentru că sînt la fel cu cei plantați în ultimii doi ani pe domeniul public.

20180127_123350

S-au tăiat deci în ultimii ani 89 de arbori, adică fix o treime din cei existenți în 2009! S-au plantat doar 5 puieți care merită acest nume. Cu doar 176 de arbori pe toată suprafața sa, Parcul Bălcescu are în prezent o arborizare de numai 64 de arbori la hectar (un arbore la 156 mp!), fiind numit în mod impropriu spațiu verde. Este o arborizare mai slabă decît în orice loc viran din Oradea. (În jurul blocului în care locuiesc, pe nici 200 mp, avem 35 de arbori maturi, o mulțime de arbuști, peste 10 puieți de arbori plantați în ultimii ani, de care „ținem cu dinții”, nu permitem să fie tăiați și îi udăm în perioadele de secetă!)

Menționez că în 2009 spațiul verde imediat alăturat, Parcul Matei Basarab (din fața Liceului Sportiv), avea o arborizare de 175 de arbori la hectar, adică de trei ori mai mare decît cea a Parcului Bălcescu, lăsat în mod iresponsabil de Primăria Oradea în administrarea unui SRL care a încălcat grav prevederile contractului de concesiune! (Întrebare retorică: În fața Liceului Sportiv, care are program de dimineața pînă seara, cum de nu a fost pericol să cadă crengi și arbori pe copii, în timp de furtună? Sau în timpul fenomenelor meteorologice extreme toți copiii se refugiază în Parcul Bălcescu?!)

Dat fiind că aceste încălcări ale prevederilor contractuale (inclusiv interdicția de a vinde alcool în parc!) au fost deja făcute publice de către presă – care a citit contractul de concesiune, spre deosebire de angajații municipalității, care poate nu au avut chef sau curaj să-l citească și să-l aplice – Primăria Oradea poate anula unilateral contractul de concesiune în termen de 15 zile. Dacă vrea, dacă are curajul, dacă are interesul. Numărăm cu începere de luni, 29 ianuarie 2018?

În anul 2012, în calitate de coordonator al echipei DE SPECIALIȘTI care a elaborat studiul de mediu din cadrul noului Plan Urbanistic General al orașului Oradea (PUG realizat de foarte serioasa firmă Planwerk din Cluj-Napoca) și de redactor al capitolului de spații verzi, scriam aceste lucruri despre Parcul Bălcescu:

„Parcul Bălcescu este situat între Calea Matei Basarab şi Strada Sucevei, făcând parte dintr-un coridor verde care cuprinde şi Grădina Zoologică şi Parcul Matei Basarab, în apropierea altor importante spaţii verzi, Parcul 1 Decembrie, Parcul 22 Decembrie, precum şi Cimitirul Rulikovsky şi fosta Pepinieră a RAPAS, acum închisă.

Acest parc are o suprafaţă totală de 27.302 mp, din care 20.157 mp (74%) elemente biologice, iar restul este ocupat de alei şi construcţii cu destinaţie comercială şi de spectacol. În parc sunt doar 265 de arbori izolaţi (mai puţin de 100 de arbori la hectar), 42 de arbuşti şi 111 mp de grupuri de arbuşti. Speciile de arbori cele mai bine reprezentate sunt Acer negundo, A. platanoides, A. pseudoplatanus, Aesculus hippocastanum, Fraxinus sp., Quercus robur, Tilia sp.

Slaba arborizare într-un mediu foarte poluat de la traficul auto din zonă face ca acest loc să nu fie unul potrivit pentru recreere şi pentru joaca copiilor. Se recomandă plantarea şi întreţinerea corespunzătoare a câtorva zeci de puieţi din specii autohtone, rezistente la poluare.

De asemenea, se impune refacerea unor mari suprafeţe de gazon care s-au distrus datorită neîngrijirii şi utilizării intensive atât de către oameni, cât şi de maşinile care intră în parc cu marfă pentru târgurile şi serbările care au loc aici. Acest parc este un exemplu clasic de degradare a unui parc a cărui destinaţie a fost deturnată de la cea originară, de recreere, la destinaţi comercială şi de spectacol.”

Balcescu 2012 1

Explicația pozelor: Parcul Bălcescu – activităţi economice extensive, maşini în parc, gazon distrus, arbori puţini.

Balcescu 2012 2

„În imediata apropiere a Parcului Bălcescu se află Parcul Matei Basarab, impropriu denumit parc, deoarece are doar 9.798 mp, din care elementele biologice ocupă 7.376 mp (75%). Scuarul Matei Basarab este destul de bine arborizat, având 171 de exemplare de arbori din speciile Acer pseudoplatanus, A. platanoides, A. negundo, A. campestre, Quercus sp. şi Tilia sp. Acest spaţiu verde este bine întreţinut.”

Numărarea arborilor s-a făcut pe baza Cadastrului Verde realizat în 2009 de o firmă de prestigiu din străinătate. Se vede că deja în 2009 Parcul Bălcescu era cel mai slab arborizat spațiu verde din oraș, cu mai puțin de jumătate din arborii pe care îi avea pe aceeași unitate de suprafață spațiul verde imediat învecinat. Oare acolo nu se prăbușeau arborii, oare acolo nu se uscau pe picioare? Se constata cu ochiul liber că RER, așa cum lucrează această firmă, întreținea mult mai bine spațiul verde decît firma care primise în concesiune veșnică Parcul Bălcescu. Citește restul acestei intrări »

Salvați Parcul Bălcescu!

Acest apel se adresează Primăriei Municipiului Oradea.

Solicit Primăriei Oradea anularea contractului de concesionare pentru Parcul Bălcescu, în interes public. Primăria poate chiar expropria proprietăți private (clădiri, terenuri) în interes public, cu atît mai mult poate anula un contract de concesionare atunci cînd se constată că este încălcat interesul public. Parcul Bălcescu a fost dat în concesionare unei societăți comerciale administrate de o apropiată a fostului primar Filip, preluată cu mare bucurie de administrația PNL. Dar Oradea nu este proprietate de partid, ci o un oraș din Uniunea Europeană în care ar trebui să primeze interesul cetățenilor. Și drepturile lor, inclusiv la un mediu sănătos, care sînt stabilite de lege. În cazul de față avem de-a face cu o donație din secolul XIX a contelui Rhedey Laszlo către toți orădenii. Acesta a dăruit o frumoasă proprietate, un parc englezesc care se întindea pe multe hectare pe suprafața actualei grădini zoologice și a Parcului Bălcescu (fost Rhedey), pentru ca orădenii să se bucure de o grădină publică. Nu pentru ca niște membri sau sponsori de partid să facă niște bani din închirierea lui și să transforme parcul într-un tăpșan plin de noroaie, bănci rupte, dughene și mașini.
Contractul de concesionare a Parcului Bălcescu (care expiră anul acesta!!!) și ceea ce s-a întîmplat în urma concesionării încalcă legile în vigoare din România. Legea 24/2007 spune la articolul 18 că: (4) Schimbarea destinaţiei terenurilor înregistrate în registrul local al spaţiilor verzi se poate face numai pentru lucrări de utilitate publică, stabilite în baza documentaţiilor de urbanism, aprobate conform legislaţiei în vigoare.
(5) Este interzisă schimbarea destinaţiei, reducerea suprafeţelor ori strămutarea spaţiilor verzi definite de prezenta lege.
Aceeași lege interzice toaletările, care sînt doar niște tăieri în două etape. (Art 12, 5)
Ceea ce s-a făcut în Parcul Bălcescu, retezarea coroanei mai multor arbori sănătoși, este ca și cum te-ai duce la frizer să te tundă și el ți-ar tăia gîtul.
20180120_165459
Halul în care a ajuns parcul este inacceptabil pentru unoraș cu așa pretenții ca Oradea. La doi pași de centrul cu care primăria se tot laudă este un fost parc care arată ca un saivan de oi.
20180120_170056

Citește restul acestei intrări »

Din frumosul parc peisagist (englezesc) donat orădenilor întru odihnă și spre sănătate de către contele Rhedey Laszlo în secolul al 19-lea nu a mai rămas decît un tăpșan fără arbori, o parcare de rulote cu niște dughene și noroaie. Ieri și astăzi (20 ianuarie 2018) au avut loc o parte din lucrările de defrișare care se fac aproape în fiecare an, pentru a face loc altor dughene, altor tarabe, altor mașini de marfă. Lucrările vor continua săptămîna viitoare. Se pare că avizul – dat în mod obligatoriu de primărie – a beneficiat de consultanța șefului direcției silvice. Întrebarea mea este: ce treabă are direcția silvică cu arborii din oraș? Doar primăria are spre consultare o comisie de avizare a tăierilor, formată și din specialiști (din care fac și eu parte, ca inginer peisagist), pe care nimeni nu i-a întrebat!

20180120_170349

Domnul viceprimar Florin Birta a declarat presei că tăierile au fost aprobate de primărie în urma cererilor venite de la cetățeni și de la fosta patroană a firmei Murray Press, în baza avizelor date de Direcția Silvică și Agenția de Protecția Mediului. Totul pare a fi în ordine, dar nu e, pentru că primăria și-a ignorat, sau călcat cu bună știință și cu durere în spate jos regulamentul de spații verzi pe care și l-a redactat și și l-a aprobat în Consiliul Local sub forma unei Hotărîri de Consiliu Local cu valoare de lege.

Regulamentul poate fi găsit aici:

http://www.oradea.ro/fisiere/userfiles/dezbateri_publice/regulament%20spatii%20verzi.doc

În regulament este stabilit – cu valoare de lege – că

Eliberarea autorizaţiei de toaletare sau tăiere de arbori se face în termen de 5 zile după şedinţa în care a fost analizată cererea de către o Comisie locală de avizare a tăierilor şi toaletărilor de arbori. (art. 10) Citește restul acestei intrări »

În Constituția Germaniei (Grundgesetz für die Republik Deutschland) este prins un principiu de drept universal: Bundesrecht bricht Landesrecht. Adică legislația unei entități nu poate să încalce legislația unei structuri mai mari din care face parte acea entitate. Dreptul de land nu poate încălca spiritul și litera dreptului federal. România este, la cererea sa, parte a unei federații numite Uniunea Europeană. La intrarea în această uniune, ne-am asumat dreptul comunitar. Schimbarea legislației interne într-un sens contrar legislației europene înseamnă ieșirea de facto din Uniunea Europeană și intrarea într-o altă zonă.

image-2014-01-17-16427971-41-influenta-rusiei-tarile-vecine-romaniei

Fapt cu care eu, ca cetățean al Europei, nu pot fi de acord. Doresc să rămîn cetățean al Uniunii Europene, nu al unei Uniuni Euro-Asiatice.

Nu știu dacă ascensiunea lui Arturo Ui de România mai poate fi oprită. Dar știu că instaurarea oficială a dictaturii hoției și minciunii va ucide orice speranță de normalitate în această țară și ne va scoate definitiv de pe traiectoria europeană.

Corabia nebunilor

A fost odată o corabie al cărei căpitan şi ai cărei secunzi, crezându-se atotştiutori în meşteşugul marinăresc, şi-au zis că pot depăşi orice limită. Atât de tare li s-a urcat la cap, încât şi-au pierdut minţile. Au cârmit corabia spre nord şi-au mers, şi-au tot mers, până au ajuns să se strecoare în mod periculos printre iceberguri şi banchize în derivă. Nu s-au întors însă din drum, ci au continuat să navigheze spre nord, intrând în ape din ce în ce mai primejdioase. Iar asta doar pentru că erau în căutare de noi şi noi aventuri care să le dovedească dibăcia într-ale marinăriei.

2012-09-03-Nef

Pe măsură ce nava atingea latitudini tot mai înalte, pasagerii şi echipajul se arătau din ce în ce mai îngrijoraţi. Au început să se certe între ei, plângându-se de condiţiile în care trăiau. Citește restul acestei intrări »

Am ieșit foarte rar în față pentru a prezenta un om. În cadrul Conferințelor Academiei Civice am prezentat doar oameni a căror activitate, în diverse domenii, o admir enorm. Dacă îmi amintesc bine, aceștia au fost Anna Marossy, omul, luptătorul și biologul de excepție; Arno Gerlach, omul între oameni, singurul cetățean străin decorat vreodată cu un ordin al statului român la propunerea societății civile; Marius Oprea, un istoric care a făcut nu doar istoriografie, ci și istorie; Nicolae Dărămuș, scriitorul și luptătorul neînfricat pro-natura; Florin Chilian, artistul.

petronela-rotar

Am cunoscut în ultimii ani – prin intermediul articolelor și cărților sale – un om deosebit și un scriitor foarte talentat: Petronela Rotar. Un om născut să scrie, un om căruia i s-a dăruit arma cuvintelor pentru a înfrînge balaurul realității. Pentru a se ridica în picioare și a spune: sînt!

Petronela Rotar este cunoscută publicului în calitate de reporter, prezentator TV și blogger pe teme sociale, activitatea sa putând fi urmărită pe www.petronelarotar.ro.

I-am propus acum vreo 2-3 ani să-și lanseze cărțile și la Oradea. Momentul potrivit s-a ivit acum, cînd a publicat un roman răvășitor, „Orbi”, care s-a bucurat de un succes fulminant, primul tiraj fiind epuizat în cîteva săptămîni.

orbi-original-coperta

A scris pînă acum cinci cărți: „O să mă știi de undeva“, „Alive“, „Efectul pervers“, „Sfîrșitul nopții“ și „Orbi“, care este cea mai vândută carte de literatură publicată de un autor român în 2017 (aproape 700 de exemplare vîndute într-o singură zi, de către o singură librărie online!).

Joi, 7 decembrie, de la ora 17.30 în Sala Mare a Primăriei Oradea, voi avea onoarea și plăcerea să prezint un om și un scriitor deplin. Voi arăta atunci care sînt motivele pentru care fac aceste afirmații.

Oficiile de gazdă le va face doamna profesoară Eugenia Mitrașcă, președinta Academiei Civice Bihor, iar sopranele Roxana Pop și Carmen Sabău vor susține în deschiderea evenimentului un scurt recital de lieduri de George Enescu și Vincenzo Bellini, fiind acompaniate la pian de doamna profesor Camelia Matei. Tuturor le mulțumesc pentru generozitate!

Afis Petronela Rotar

În data de 15 decembrie 2016, la Facultatea de Litere a Universității din Oradea s-a serbat într-un mod aparte Crăciunul. Studenții anului I de la profilul de limba și literatura germană au oferit colegilor și profesorilor lor un spectacol inedit prin care au cinstit această importantă sărbătoare creștină.

1

În amfiteatrul C23, în fața unui public de peste 100 de persoane, studenții grupei de germană anul I, ei înșiși de etnii și confesiuni diferite, au cîntat colinde în limbile română, germană, maghiară, engleză, franceză, spaniolă și rusă, arătînd că bucuria nașterii lui Isus Cristos nu cunoaște granițe lingvistice și geografice.

2

Din grupa de germană au participat studentele Bondar Bianca, Georgiana Bronț, Anca Bulc (care a jucat rolul îndrăgitului personaj Poppy din filmul de animație Trolls), Daria Burda, Agnes Cipleu, Teodora Ignat, János Teodora, Katona Brigitta, Körösi Tamara, Alexandra Lazău, Gianina Mercea, Daniela Mihocaș, Nagy Monika, Patricia Pantea, Andreea Petruș, Süle Adrienn, Ioana Tanca, Georgiana Tănase, Anastasia Zelenco și domnul Oláh Zoltán.

5

Cei prezenți s-au bucurat și de prezența unor oaspeți speciali. Clasa I-a B de la Liceul Don Orione, îndrumată de doamna învățătoare prof. Iohana Florentina Păscar, a adus profesorilor de la Facultatea de Litere felicitări și a susținut un minunat concert de Crăciun.

3

Elevii Patrik Avram, Georgia Balaș, Tudor Bochiș, Diana Bogdan, Raisa Boldiș, Cristian Buibaș, Ervin Csejtei, Iulia Dehelean, Luka Dărăbăneanu, Luca Domian, Alexandra Feher, Carina Glăvănaru, Andrei Goldiș, Victor Haiaș, Daria Jurcă, Giulia Lakatos, Natalia Moldovan, Mara Panea, George Păcurar, Matias Pizzo, Cezar Puie, Iasmina Pușcaș, Dali Roșca, Denis Ruge, Barbara Solyom, Dragoș Stroescu, Denis Todea și David Trifan au interpretat cîntece în limbile română, engleză, franceză, italiană și maghiară, care au umplut inimile celor prezenți de bucurie și lumină.

4

Evenimentul a fost reflectat în numeroase mass-media locale și regionale, fapt pentru care organizatorii și protagoniștii le mulțumesc din inimă jurnaliștilor! Mai jos doar cîteva linkuri (unele publicații nu au avut articolul și în ediția online, cum ar fi cotidianul Crișana):

http://bihorstiri.ro/craciun-poliglot-la-facultatea-de-litere-din-oradea/

http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-5-19/craciun-fara-granite-la-facultatea-de-litere-si-liceul-don-orione-131105.html

http://www.evenimenteoradea.ro/info/facultatea-de-litere-oradea-gazda-unui-concert-de-colinde-cu-iz-international/

http://infooradea.ro/craciun-fara-granite-la-facultatea-de-litere-si-liceul-don-orione-foto/

https://media.uoradea.ro/article888-Cr%C4%83ciun-f%C4%83r%C4%83-grani%C8%9Be-la-Facultatea-de-Litere-%C8%99i-Liceul-Don-Orione

http://www.ovidan.ro/?p=articles.details.14421

http://stiritransilvania24.ro/bihor/craciun-fara-granite-la-facultatea-de-litere-si-liceul-don-orione-75037/

Zi de zi

Interviu în revista Zi de zi

Orlando Balaş este Lector Universitar la Facultatea de Litere, Universitatea Oradea, membru al Societăţii Germaniştilor din România şi Director de Programe al Academiei Civice Bihor. A urmat studiile de romanistică şi germanistică la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi a participat la mai multe stagii de pregătire şi cercetare la universităţi din Germania şi Austria. A publicat, printre altele, la Editura Echinox volumele “Borderline” (versuri, 1995) şi “Reprezentări ale feminitaţii în eposul germanic medieval” (2007), iar la Editura Primus volumul “Ecologie şi religie” (2011) şi este autorul cărţilor Limba germană. Simplu şi eficient și Limba germană. Exerciții de gramatică și vocabular, publicate la editura Polirom. S-a născut la Oradea într-o familie de profesori, dascăli iubiţi de elevii dumnealor. Se pare că Orlando păstrează această tradiţie, alegând să devină el însuşi profesor şi să se ghideze după aceleaşi principii de viaţă învăţate de la părinţii săi: să nu mintă şi să nu se mintă, să fie responsabil pentru el însuşi, dar şi pentru tot ceea ce-l înconjoară şi să pună pasiune şi suflet în ceea ce face. Născut sub semnul Berbecului, Orlando este un om care-şi urmează propriul drum şi nu-i plac ambiguităţile. Este devotat copiilor săi, aşa cum au fost şi părinţii săi şi doreşte ca fetiţa şi băiatul său să trăiască într-o lume a valorilor şi plină de iubire.

Orlando Balas Defrisari

 

Rep.: Ce-ţi doreşti cel mai mult pentru copiii tăi?
O.B.: O viaţă frumoasă şi normală, într-un mediu social şi natural sănătos.
Rep.: Dacă ţi-ai fi trăit copilăria şi adolescenţa abia după anii ’90, crezi că ai fi făcut altceva decât ceea ce faci acum ? Din punct de vedere profesional, ai fi ales un alt drum?
O.B.: Probabil că aş fi avut o altă evoluţie, chiar dacă aş fi fost tot ceea ce sunt acum, adică profesor de germană în România.Tinerii din ziua de azi au posibilităţi de informare, de circulaţie şi de exprimare mult mai vaste decât cei de dinainte de 1989. Iar cei din România datorează asta celor care în decembrie 1989 au murit pentru libertatea noastră, şi pentru asta ar trebui să fim cu toţii ceva mai responsabili, măcar din respect pentru ei. Drumul pe care am mers eu nu a depins însă doar de momentul în care am pornit la drum, ci şi de alte circumstanţe şi alegeri personale.
Rep.: Limba germană şi mediul au făcut parte din preocupările adolescentului Orlando Balaş?
O.B.: Limba germană a făcut parte din preocupările mele abia din clasa a XI-a, după ce domnul profesor Ioan Kohn a observat că aş avea talent pentru limbi străine şi m-a convins să mă transfer de la bio-chimie la filologie. Cărţile şi articolele pe care le-am publicat, traducerile din limba germană şi faptul că predau limba germană studenţilor mei, sunt dovada faptului că acesta a trebuit să fie drumul meu în viaţă. Iar în ceea ce priveşte mediul, pot afirma că natura este într-o stare gravă datorită modului nostru de viaţă, iar acest lucru l-am conştientizat atunci şi mi s-a confirmat mai târziu.
Rep.: Ce anume te motivează în munca cu studenţii ? Ce te atrage cel mai mult la profesia ta?
O.B.. Aici e ca şi cu dragostea. E greu să spui de ce iubeşti pe cineva cu adevărat sau de ce îţi place o profesie. Probabil că m-am născut ca să fiu profesor. Din punctul meu de vedere, e cea mai frumoasă profesie, care îţi oferă şansa evoluţiei interioare şi a unei mari libertăţi. Lucrezi cu mintea, a ta şi a altora.
Rep.: Manualul de limbă germană semnat de Orlando Balaş se află pe mesele multor studenţi sau tineri profesori de limbă germană… „Limba germană: Simplu şi eficient”. Cum a fost drumul tău prin viaţă până în acest moment? Simplu… eficient?
O.B.: N-a fost nici simplu, nici atât de eficient cât ar fi putut fi sau mi-aş fi dorit să fie. Faptul că sunt autorul unor cărţi folositoare mă bucură. Faptul că nu am scris alte cărţi, că nu am făcut unele alegeri mai inspirate, că am risipit timp şi poate „talanţi”, îl regret.
Rep.: Consideri o şansă sau un ghinion faptul că te-ai născut în România?
O.B.. E un fapt, pur şi simplu. Ne naştem şi trăim în nişte circumstanţe. Încerc să trăiesc decent şi să fac ce trebuie în circumstanţele date. Faptul că nu trăim într-o zonă de război, e o şansă. Faptul că trăim într-o ţară fără respect pentru legi, pentru reguli, pentru valori şi principii, pentru aproapele nostru, e o neşansă.
Rep.: Cum percepi individul de astăzi? Cum îi percepi pe oameni? Evoluăm? Suntem liberi? Suntem mai deştepţi?
O.B.: Cred că acumulăm tot mai mult din punct de vedere material şi pierdem spiritual şi sufleteşte. Nu suntem liberi. Nu suntem mai deştepţi. Suntem în fiecare zi mai înrobiţi unui mod de viaţă dăunător pentru noi şi pentru generaţiile viitoare, bazat pe egoism, pe iresponsabilitate, pe hiperconsumul de bunuri materiale într-o lume cu resurse finite, care, folosite de noi în exces, lipsesc altora şi mai ales celor care vor veni după noi.
Rep.: Dacă rămânem puţin în acelaşi registru… Ce părere ai despre tehnologizare? Ne este benefică? Nu ne îndepărtează unii de alţii sau chiar de noi înşine?
O.B.: Tehnologizarea aduce nişte facilităţi, dar are şi dezavantaje, printre care şi cele pe care le menţionezi. Nu cred că tehnologia poate rezolva problemele oamenilor. Cred că tehnologia e o parte şi o cauză a problemelor oamenilor.
Rep.: Care sunt valorile după care te ghidezi?
O.B.: Cele care derivă din faptul că trăim o existenţă finită într-un univers infinit.
Rep.: Crezi în iubire?
O.B.: Da. Cred că e mai important să iubeşti decît să ai dreptate şi că iubirea, în formele ei variate, dă sens vieţii.
Rep.: Care este credinţa ta?
O.B.: Ca aspiraţie şi profesiune de credinţă sunt creştin.
Rep.: Care este cel mai important lucru pentru tine în această viaţă?
O.B.: Viaţa. Iubirea. Responsabilitatea faţă de viaţă şi faţă de cei pe care îi iubesc.
Rep.: Ai regrete?
O.B.: Da.
Rep.: Dacă ai putea, ai schimba ceva la viaţa ta?
O.B.: Da. Trecutul nu îl mai putem schimba, dar în rest, viaţa e un joc deschis şi schimbăm mereu ceva la viaţa noastră, prin alegerile noastre.
Rep.: Care este cea mai mare provocare a ta pe plan profesional?
O.B.: Să îmi fac meseria bine, să dăruiesc, să nu pierd vremea celor cu care lucrez.
Rep.: Dar pe plan personal?
O.B.: Să fiu eu însumi şi să fac ceea ce trebuie, acolo şi unde trebuie.
Rep.: Mesajul tău pentru tineri?
O.B.: Să nu mintă şi să nu se mintă. Să fie responsabili cu ei şi cu tot ceea ce îi înconjoară. Să nu piardă timpul. Să nu facă rău, să nu producă suferinţă. Să aline suferinţa acolo unde o întîlnesc. Să nu precupeţească binele pe care îl pot face. Să iubească, să fie generoşi şi să se bucure de viaţă.

Claudia Ignat

 

Animalele – indiferent că e vorba de fauna sălbatică, de cea domestică sau de animalele de companie – au dreptul la viață și la un tratament decent, respectuos și responsabil din partea oamenilor. Mediul de viață al animalelor trebuie respectat și protejat, iar habitatele neantropizate, în măsura în care ele mai există, trebuie ferite de antropizare, deoarece biodiversitatea este una din cele mai importante bogății ale planetei.

Copil si ursulet

Nu am fost creați ca să stăpînim iresponsabil peste această lume, ci ca să o îngrijim și să o perpetuăm și pentru generațiile următoare. Nu am fost creați ca să distrugem natura, ci să o respectăm și să o îngrijim. Omul fără natură, fără plante și animale, nu poate exista. Toate ființele vii sînt frații și surorile noastre întru Creație. Noi sîntem dotați cu discernămînt și rațiune, iar asta nu ne conferă mai multe drepturi față de necuvîntătoare, ci ne aduce mai multe responsabilități.

Toate făpturile au fost dotate cu înțelepciunea instinctivă de a nu-și distruge habitatul. Doar omul a pierdut această înțelepciune, cu cît a avansat mai mult tehnologia și cu cît ne-am îndepărtat mai mult de natură. E timpul să ne reconsiderăm poziția în lume, să devenim conștienți că depindem de tot ce ne înconjoară, să învățăm de la lumea vie și să ne manifestăm recunoștința față de ea pentru tot ce ne-a oferit printr-o atitudine de respect și iubire frățească și pentru semenii noștri cu blană, pene, chitină sau solzi.

Acum peste 150 de ani, căpetenia indiană Seatle spunea: „De ar dispărea toate animalele, va muri omul în marea singurătate a spiritului. Ceea ce se întâmplă mereu animalelor, se va întâmpla curând şi oamenilor. Toate lucrurile au o legătură între ele. Ceea ce loveşte Pământul, loveşte în fiii Pământului. Nici omul alb nu se poate sustrage de la soarta comună tuturor.”

De aceea sînt alături de iubitorii de animale și le susțin acțiunile și revendicările. Vocea iubitorilor de animale trebuie auzită și respectată. Fauna sălbatică trebuie protejată, animalele domestice trebuie să beneficieze de condiții decente de viață, iar animalele de companie trebuie respectate conform legii.  Orice act de cruzime față de animale este ilegal, imoral și degradant pentru oameni.

Atitudinea noastră față de animale reflectă în mod direct măsura gradului nostru de civilizație și de umanitate. Așa cum spunea Albert Schweitzer (filosof, muzician, teolog, medic, laureat al Premiului Nobel pentru Pace), „simpatia omului pentru toate ființele este cea care face în primul rând din el cu adevărat un om”.

Cineva spunea că atunci cînd ai o casă mare și vrei ca lumea să nu o vadă, pui un clopoțel în fața casei care să facă zgomot la orice adiere de vînt, iar trecătorii vor fi atenți la clopoțel și nu își vor mai pune întrebări în legătură cu casa.

Un astfel de clopoțel – o adevărată talangă – e problema cîinilor cu și fără stăpîn din Oradea. Nu știu ce o fi de ascuns, dar știu că populația a fost divizată de problema cîinilor comunitari și chiar a celor cu stăpîn, iar cele două tabere formate au fost asmuțite una împotriva celeilalte. Mai mult, Poliția Comunitară a primit ordin să îi urmărească pe posesorii de cîini și să îi amendeze nu doar dacă nu fac curățenie după patrupedele pe care le au în grijă sau dacă poartă fără botniță un cîine agresiv, ci și dacă fac doi pași fără a avea asupra lor carnetul de sănătate în original, o prevedere excesivă a regulamentului local, care însă e aplicată cu o încrîncenare demnă de o cauză mai bună.

Cersetori

Polițiști locali în civil și folosind mașini neinscripționate îi pîndesc pe cei care ies cu cîinele la plimbare și îi amendează dacă nu au la ei ditamai carnetul de sănătate în original, un act care e valabil mai mulți ani și a cărui pierdere înseamnă cheltuială și deranj. Pentru acest motiv aberant iubitorii de animale sînt amendați de poliția locală cu 300 de lei. O amendă mai mare decît cea pentru șoferii care vorbesc la telefon în timp ce conduc mașina și care provoacă destule accidente. Dar ordinul e ordin și norma de amenzi e normă de amenzi.

Cred că cei care dau teme Poliției Comunitare ar trebui să aibă în vedere problemele reale ale orașului. Între care se numără și invazia de cerșetori agresivi, care urmăresc orădenii mai ales în locurile de promenadă și în apropierea spitalelor, unde șantajul sinistru cu „să-ți dea Dumnezeu sănătate (la copii)” dă rezultate remarcabile.

Oradea va fi oraș civilizat atunci cînd va scăpa de plaga cerșetoriei agresive, iar pentru asta Poliția Comunitară ar trebui să aibă o misiune permanentă de ridicare de pe străzi a acestor contravenienți. Agresarea locuitorilor de către cerșetori și abuzarea minorilor folosiți la cerșit sînt cu adevărat fapte care merită pedepsite sever, nu plimbarea cîinilor vaccinați fără carnetul de sănătate în original!

„Marele Şef din Washington ne trimite vorbă că dorește să ne cumpere pămîntul. Marele Şef ne trimite de asemenea vorbe de prietenie şi bune intenţii. Considerăm aceasta o dovadă de politețe din partea sa, pentru că ştim că nu are mare nevoie de prietenia noastră în schimb. Dar vom lua în considerare oferta sa. Pentru că ştim că dacă n-o facem, omul alb va veni cu arme şi ne va lua pămîntul oricum.
chief_seattle_zw1
Cum poţi cumpăra sau vinde cerul, căldura pămîntului? Această idee este ciudată pentru noi. Din moment ce nu deţii prospeţimea aerului sau a apei, cum le poţi cumpăra? Citește restul acestei intrări »

Dintre toate meseriile pe care le-am practicat, cea care mi-a făcut și îmi face cea mai mare plăcere, cea care mă face fericit profesional, este cea de profesor. E greu să explic cuiva care nu e profesor de ce această meserie te poate face fericit, de ce poți să te simți împlinit omenește și profesional predînd chiar într-un sistem de învățămînt ca și cel din România, care nu pune accent pe calitate, pe performanța celor care predau sau care învață, ci de multe ori e o formă de asistență socială, de șomaj mascat, de chioșc de diplome.

A fi profesor e un har, trebuie să te naști pentru asta, și dacă faci bine, cu dăruire, lucrul pentru care ai fost dotat sau trimis în lume, atunci acest lucru te poate face fericit. Fericit e profesorul care își face meseria cu dragoste și dăruire, fericit medicul, fericit preotul ș.a.m.d. În plus, anumite profesii au parcă și ceva mai nobil, prin aceea că ele constă în servirea celorlați. Iar a fi profesor înseamnă a-i servi, a le aduce servicii elevilor sau studenților. A-i face mai bogați în cunoștințe, uimiri, curiozități, interese, a le explica, a-i învăța, a le deschide ochii asupra frumuseții lumii – iar acest lucru poți să îl faci indiferent dacă ești profesor de matematică, de desen sau poate chiar și de contabilitate. Pentru că a fi profesor nu înseamnă doar a informa, ci și a forma. Nu înseamnă doar a prezenta inteligibil niște cunoștințe, ci și a lucra cu intelectul, sufletul și conștiința elevilor sau studenților. A-ți lăsa amprenta asupra devenirii, ființei lor. Și asta înseamnă responsabilitate. Și consum de energie și trecere a interesului personal în plan secund, uneori.

Dar munca profesorului, disprețuită sau puțin prețuită de multe ori, are o răsplată imensă. Nu în ceruri, ci aici pe pămînt. E bucuria de a întîlni oameni vii, oameni frumoși, oameni dornici să învețe. Colegi, pînă la urmă, pentru că asta sînt elevii și profesorul, colegi – de la con-legere, „a citi împreună”. Și profesorul învață de la elevi. Și eu am învățat și învăț de la studenții mei.

Cel mai frumos lucru despre profesia mea l-am citit de curînd în compunerea unei studente despre „țelul ei profesional”. Respectiva studentă se numără printre cei ce se întrețin muncind de la o vîrstă fragedă. În compunerea scrisă într-o germană frumoasă spunea că a lucrat în sistemul bancar, dar a simțit că nu asta e chemarea ei. Acum lucrează la o firmă și noul job nu îi lasă mult timp pentru frecventarea facultății. Dar recuperează învățînd mult individual. A scris că visul ei e să devină profesor, chiar dacă așa va cîștiga mai puțin decît la firmă sau la bancă. Și argumenta de ce dorește asta. Pentru că la firmă ai concediu scurt, șefi tîmpiți și timp puțin pentru a citi, pentru a învăța ceva nou. În schimb, a fi profesor înseamnă să îți folosești mintea, să citești, să înveți mereu ceva nou.

Înseamnă, a spus în încheiere, să ai șansa să fii mîine mai bun decît azi.

Mi-aș dori ca, odată, copiii mei să aibă șansa de a avea profesori ca și ea.

Am cumpărat acum cîteva săptămîni o combină frigorifică Hotpoint Ariston full no frost. Pînă acum merge bine, adică nu s-a stricat mîncarea nici în congelator, nici în frigider. Dar e o altă problemă cu ea. Deși a trecut ceva timp de cînd am instalat-o, cînd funcționează răcitoarele face tot timpul un zgomot foarte deranjant. Citește restul acestei intrări »

Am fost întrebat ce aştept de la cei care vor fi aleşi peste cîteva săptămîni.

Din păcate nu am nici o aşteptare şi nici o speranţă de la clasa politică. Nu mă aştept să descopere formula asfaltului care se foloseşte în Europa de dincolo de Artand, nu mă aştept să am apă caldă şi nu rece la duş, deşi plătesc apă caldă nesubvenţionată. Nu aştept, nu sper şi nu cred nimic.

Dacă ar fi totuşi să îmi doresc ceva de la politicieni, mi-aş dori Citește restul acestei intrări »

Ecologie şi religie

Veronica Cabalaş, Rabin Abraham Ehrenfeld, Pastor Daniel Tanc, Pr. Mihai Vătămănelu, PS Virgil Bercea, PS Böcskei László, Pr. Mátyás Attila, Pr. Laurenţiu Lazăr, Pr. Farkas Zsolt, Prof. univ. dr. Vasile Cristea

Anul trecut, la Oradea, Academia Civică a organizat un simpozion naţional despre „Ecologie şi religie” la care au participat – pentru prima oară în România – conducători şi reprezentanţi ai majorităţii religiilor şi confesiunilor religioase din România, oameni de ştiinţă, scriitori şi jurnalişti, care au dezbătut o problemă gravă, şi anume starea naturii şi responsabilitatea omului şi a bisericilor, a religiei faţă de Creaţie. Citește restul acestei intrări »