Despre natură şi planeta România

Archive for decembrie, 2017

Arturo Ui ne scoate din Europa

În Constituția Germaniei (Grundgesetz für die Republik Deutschland) este prins un principiu de drept universal: Bundesrecht bricht Landesrecht. Adică legislația unei entități nu poate să încalce legislația unei structuri mai mari din care face parte acea entitate. Dreptul de land nu poate încălca spiritul și litera dreptului federal. România este, la cererea sa, parte a unei federații numite Uniunea Europeană. La intrarea în această uniune, ne-am asumat dreptul comunitar. Schimbarea legislației interne într-un sens contrar legislației europene înseamnă ieșirea de facto din Uniunea Europeană și intrarea într-o altă zonă.

image-2014-01-17-16427971-41-influenta-rusiei-tarile-vecine-romaniei

Fapt cu care eu, ca cetățean al Europei, nu pot fi de acord. Doresc să rămîn cetățean al Uniunii Europene, nu al unei Uniuni Euro-Asiatice.

Nu știu dacă ascensiunea lui Arturo Ui de România mai poate fi oprită. Dar știu că instaurarea oficială a dictaturii hoției și minciunii va ucide orice speranță de normalitate în această țară și ne va scoate definitiv de pe traiectoria europeană.

Reclame

Nihil sine Teo

Am simțit și eu emoție la plecarea Regelui Mihai. Pe care nu l-am mai așteptat în ultimii ani, dar pe care îl așteptasem în anii ’90. În 1990 cîntam cu prietenii din Cluj imnul regal al României, o sfidare la adresa post-comunismului. Doream să vină regele, să ne trăiască în pace și onor, să fie de țară iubitor și-apărător de țară. L-am tot așteptat. Apoi am văzut că nici sistemul reinstaurat după 1989 / 1996 / 2000 / 2004 nu-l dorea decît ca personaj decorativ, nici regele nu lupta prea mult să redevină conducătorul țării.

poza-6

Am văzut cum personajele din jurul lui sînt foarte active în a recupera proprietăți și a primi onoruri și demnități decorative – dar bine remunerate – de la regimul republican, iar dorința de a avea un rege în fruntea țării mi s-a atenuat pînă la dispariție, văzînd că nu mai e cine să fie acel rege. Nici țara nu-l prea voia, nici regele nu a mai dorit, probabil, să lupte pentru tron și coroană.

La moartea lui – Dumnezeu să-l odihnească în pace! – am văzut însă că toată țara a devenit monarhistă, inclusiv cei care în anii ’90 au făcut totul să-l țină departe de țară, respectiv nimic ca să-l readucă pe tron. Acum, că regele nu mai e, e cel mai comod să fii monarhist. Așa cum Corneliu Coposu a fost condus pe ultimul drum de sute de mii de oameni, cu doar cîțiva ani înainte ca partidul său să fie împins și el pe ultimul drum și în uitare.

Ce m-a revoltat cel mai mult din tot spectacolul trist al înmormîntării ultimului rege al României a fost asaltul nerușinat al popilor. Ca un stol de ulii s-au repezit să ocupe locul de lîngă catafalcul regelui. Mi-au adus aminte de o anecdotă amară care spune să-ți iei, dacă te însori la bătrînețe, o româncă, pentru că parastase ca ea nu-ți face nimeni.

Nimeni nu putea să vină acum mai cu aplomb lîngă rege decît biserica și bisericile. (De la politicieni oricum nu mă așteptam la nimic, la nici o urmă de rușine.) Acum, cînd nu mai trebuia făcut nimic, decît să te proțăpești lîngă sicriul regelui și să-ți însușești, să-ți apropriezi o parte din valul emoției populare. Și să îl pui bine în mașina de stors lacrimi și bani.

Mulțimea popilor de lîngă tristul sicriu al tristului rege – și a celor care în toată țara jeleau postfactum în spirit filo-monarhic – mi-a stîrnit revolta. Dacă aș fi avut glas, le-aș fi spus: „Unde ați fost, fărțarnicilor, în ultimii 28 de ani? Cum de v-ați trezit mari monarhiști doar după moartea regelui, la fel ca Dragnea & co? Și dacă ați fost și înainte mari monarhiști, cum de ați putut răbda jugul republicii – care vă vira bani la greu – și nu ați pus de o mare Coaliție pentru Monarhie? Cum de nu ați strîns semnături în biserici (indiferent de confesiune), cum de nu ați organizat mitinguri pentru un referendum pe tema monarhiei? Că doar în România cam toată țara (și cam toate partidele) urmează chemarea (aducătoare de voturi a) bisericii, dacă voiați cu adevărat și aveați interesul îl aduceați pe rege înapoi pe tron în cîteva luni.“ Dar cui să spui asta? Tatăl meu avea o vorbă: „Nu-i cere omului ce n-are…“

Crăciunul poliglot la a doua ediție

Studenții anilor I și II de germană de la Facultatea de Litere a Universității din Oradea au serbat și anul acesta Crăciunul printr-un spectacol de colinde interpretate în limbile română, germană, maghiară, engleză, franceză, rusă și spaniolă.

PozaProfesorii și studenții prezenți în amfiteatrul C23 au răsplătit cu aplauze spectacolul și au fost serviți cu prăjiturele și turtă dulce de către colegii lor de la germană.

Poza 2.jpg

Au încîtat auditoriul următorii studenți:

Natalia Bereczki, Bianca Bondar, Georgiana Bronţ, Anca Bulc, Daria Burda, Agnes Cipleu, Noemi Csikos, Dalia Codrean, Larisa Fulop, Matilda Grecu, Delia Hanaș, George Hanga, Teodora Ignat (organizatoarea principală a evenimentului), Brigitta Katona, Tamara Kőrösi, Barbara Lazar, Jennifer Truczkai, Gianina Mercea, Daniela Mihocaş, Iuliana Moț, Monika Nagy, Josefinne Schuster, Alexandru Suciu, Adrienn Süle, Ioana Tanca, Georgiana Tănase, Mădălina Urs și Anastasia Zelenco.

 

 

Corabia nebunilor

A fost odată o corabie al cărei căpitan şi ai cărei secunzi, crezându-se atotştiutori în meşteşugul marinăresc, şi-au zis că pot depăşi orice limită. Atât de tare li s-a urcat la cap, încât şi-au pierdut minţile. Au cârmit corabia spre nord şi-au mers, şi-au tot mers, până au ajuns să se strecoare în mod periculos printre iceberguri şi banchize în derivă. Nu s-au întors însă din drum, ci au continuat să navigheze spre nord, intrând în ape din ce în ce mai primejdioase. Iar asta doar pentru că erau în căutare de noi şi noi aventuri care să le dovedească dibăcia într-ale marinăriei.

2012-09-03-Nef

Pe măsură ce nava atingea latitudini tot mai înalte, pasagerii şi echipajul se arătau din ce în ce mai îngrijoraţi. Au început să se certe între ei, plângându-se de condiţiile în care trăiau. (mai mult…)

Un om și o carte: Petronela Rotar și romanul „Orbi”

Am ieșit foarte rar în față pentru a prezenta un om. În cadrul Conferințelor Academiei Civice am prezentat doar oameni a căror activitate, în diverse domenii, o admir enorm. Dacă îmi amintesc bine, aceștia au fost Anna Marossy, omul, luptătorul și biologul de excepție; Arno Gerlach, omul între oameni, singurul cetățean străin decorat vreodată cu un ordin al statului român la propunerea societății civile; Marius Oprea, un istoric care a făcut nu doar istoriografie, ci și istorie; Nicolae Dărămuș, scriitorul și luptătorul neînfricat pro-natura; Florin Chilian, artistul.

petronela-rotar

Am cunoscut în ultimii ani – prin intermediul articolelor și cărților sale – un om deosebit și un scriitor foarte talentat: Petronela Rotar. Un om născut să scrie, un om căruia i s-a dăruit arma cuvintelor pentru a înfrînge balaurul realității. Pentru a se ridica în picioare și a spune: sînt!

Petronela Rotar este cunoscută publicului în calitate de reporter, prezentator TV și blogger pe teme sociale, activitatea sa putând fi urmărită pe www.petronelarotar.ro.

I-am propus acum vreo 2-3 ani să-și lanseze cărțile și la Oradea. Momentul potrivit s-a ivit acum, cînd a publicat un roman răvășitor, „Orbi”, care s-a bucurat de un succes fulminant, primul tiraj fiind epuizat în cîteva săptămîni.

orbi-original-coperta

A scris pînă acum cinci cărți: „O să mă știi de undeva“, „Alive“, „Efectul pervers“, „Sfîrșitul nopții“ și „Orbi“, care este cea mai vândută carte de literatură publicată de un autor român în 2017 (aproape 700 de exemplare vîndute într-o singură zi, de către o singură librărie online!).

Joi, 7 decembrie, de la ora 17.30 în Sala Mare a Primăriei Oradea, voi avea onoarea și plăcerea să prezint un om și un scriitor deplin. Voi arăta atunci care sînt motivele pentru care fac aceste afirmații.

Oficiile de gazdă le va face doamna profesoară Eugenia Mitrașcă, președinta Academiei Civice Bihor, iar sopranele Roxana Pop și Carmen Sabău vor susține în deschiderea evenimentului un scurt recital de lieduri de George Enescu și Vincenzo Bellini, fiind acompaniate la pian de doamna profesor Camelia Matei. Tuturor le mulțumesc pentru generozitate!

Afis Petronela Rotar