Despre natură şi planeta România

Posts tagged ‘natura’

Omul – primul între egali

Animalele – indiferent că e vorba de fauna sălbatică, de cea domestică sau de animalele de companie – au dreptul la viață și la un tratament decent, respectuos și responsabil din partea oamenilor. Mediul de viață al animalelor trebuie respectat și protejat, iar habitatele neantropizate, în măsura în care ele mai există, trebuie ferite de antropizare, deoarece biodiversitatea este una din cele mai importante bogății ale planetei.

Copil si ursulet

Nu am fost creați ca să stăpînim iresponsabil peste această lume, ci ca să o îngrijim și să o perpetuăm și pentru generațiile următoare. Nu am fost creați ca să distrugem natura, ci să o respectăm și să o îngrijim. Omul fără natură, fără plante și animale, nu poate exista. Toate ființele vii sînt frații și surorile noastre întru Creație. Noi sîntem dotați cu discernămînt și rațiune, iar asta nu ne conferă mai multe drepturi față de necuvîntătoare, ci ne aduce mai multe responsabilități.

Toate făpturile au fost dotate cu înțelepciunea instinctivă de a nu-și distruge habitatul. Doar omul a pierdut această înțelepciune, cu cît a avansat mai mult tehnologia și cu cît ne-am îndepărtat mai mult de natură. E timpul să ne reconsiderăm poziția în lume, să devenim conștienți că depindem de tot ce ne înconjoară, să învățăm de la lumea vie și să ne manifestăm recunoștința față de ea pentru tot ce ne-a oferit printr-o atitudine de respect și iubire frățească și pentru semenii noștri cu blană, pene, chitină sau solzi.

Acum peste 150 de ani, căpetenia indiană Seatle spunea: „De ar dispărea toate animalele, va muri omul în marea singurătate a spiritului. Ceea ce se întâmplă mereu animalelor, se va întâmpla curând şi oamenilor. Toate lucrurile au o legătură între ele. Ceea ce loveşte Pământul, loveşte în fiii Pământului. Nici omul alb nu se poate sustrage de la soarta comună tuturor.”

De aceea sînt alături de iubitorii de animale și le susțin acțiunile și revendicările. Vocea iubitorilor de animale trebuie auzită și respectată. Fauna sălbatică trebuie protejată, animalele domestice trebuie să beneficieze de condiții decente de viață, iar animalele de companie trebuie respectate conform legii.  Orice act de cruzime față de animale este ilegal, imoral și degradant pentru oameni.

Atitudinea noastră față de animale reflectă în mod direct măsura gradului nostru de civilizație și de umanitate. Așa cum spunea Albert Schweitzer (filosof, muzician, teolog, medic, laureat al Premiului Nobel pentru Pace), „simpatia omului pentru toate ființele este cea care face în primul rând din el cu adevărat un om”.

Reclame

Profeții despre viitor: Discursul marelui șef de trib Seattle

„Marele Şef din Washington ne trimite vorbă că dorește să ne cumpere pămîntul. Marele Şef ne trimite de asemenea vorbe de prietenie şi bune intenţii. Considerăm aceasta o dovadă de politețe din partea sa, pentru că ştim că nu are mare nevoie de prietenia noastră în schimb. Dar vom lua în considerare oferta sa. Pentru că ştim că dacă n-o facem, omul alb va veni cu arme şi ne va lua pămîntul oricum.
chief_seattle_zw1
Cum poţi cumpăra sau vinde cerul, căldura pămîntului? Această idee este ciudată pentru noi. Din moment ce nu deţii prospeţimea aerului sau a apei, cum le poţi cumpăra? (mai mult…)

Ce (nu) aştept de la politicieni

Am fost întrebat ce aştept de la cei care vor fi aleşi peste cîteva săptămîni.

Din păcate nu am nici o aşteptare şi nici o speranţă de la clasa politică. Nu mă aştept să descopere formula asfaltului care se foloseşte în Europa de dincolo de Artand, nu mă aştept să am apă caldă şi nu rece la duş, deşi plătesc apă caldă nesubvenţionată. Nu aştept, nu sper şi nu cred nimic.

Dacă ar fi totuşi să îmi doresc ceva de la politicieni, mi-aş dori (mai mult…)

Ecologie şi religie

Veronica Cabalaş, Rabin Abraham Ehrenfeld, Pastor Daniel Tanc, Pr. Mihai Vătămănelu, PS Virgil Bercea, PS Böcskei László, Pr. Mátyás Attila, Pr. Laurenţiu Lazăr, Pr. Farkas Zsolt, Prof. univ. dr. Vasile Cristea

Anul trecut, la Oradea, Academia Civică a organizat un simpozion naţional despre „Ecologie şi religie” la care au participat – pentru prima oară în România – conducători şi reprezentanţi ai majorităţii religiilor şi confesiunilor religioase din România, oameni de ştiinţă, scriitori şi jurnalişti, care au dezbătut o problemă gravă, şi anume starea naturii şi responsabilitatea omului şi a bisericilor, a religiei faţă de Creaţie. (mai mult…)

Barbarii care ne conduc

În ultimii 60 de ani, Pământul a pierdut peste jumătate din suprafaţa acoperită de arbori. Jumătate din arborii planetei au fost tăiaţi de dragul banilor, în numele progresului. De tăiat s-a tăiat mai mult acolo unde flămânzii de bani au găsit legi strâmbe şi conducători corupţi, gata să sprijine „progresul” pentru un comision oarecare.

România e din păcate o astfel de ţară unde drujba şi buldozerul fac legea, pentru că moravurile politice sunt cum sunt, iar civismul e sub nivelul mării. În România se lucrează mult şi prost. Culmea cinismului e că natura e distrusă uneori tocmai pentru a se prădui banii fondului de mediu. În loc ca din banii alocaţi mediului să se facă împăduriri şi renaturări, singurele durabile şi eficiente în combaterea poluării, la noi ei sunt jefuiţi prin „lucrări”.

Lucrări inutile şi hidoase de amenajări de râuri sau reamenajări de parcuri, adică mult beton (dale etc.) şi tot mai puţini arbori. Plus obişnuitele lucrări la drumuri, parcări şi altele de acest fel, unele necesare, altele nu, dar majoritatea executate cu un dispreţ grobian faţă de natură, de viaţă, de sănătatea oamenilor.

Dacă s-ar dori, multe lucrări s-ar putea face şi cruţându-se arborii dătători de sănătate, dar pitecantropul modern se gândeşte doar la banul care îi intră în buzunar fără să muncească. Cum să faci parcări păstrând şi arborii, dacă în fiecare roabă de asfalt e un comision pe care nu vrei să îl ratezi?

Unii dau aurul ţării pe un comision oficial de nimic (probabil cel neoficial e suficient de mare), aducând otrăvuri ce vor distruge durabil regiunea afectată, alţii deschid hidrocentrale rudimentare pe cât mai multe râuri, ucigându-le, alţii fac fabrici de curent pe lemn, că încă mai sunt nişte păduri ce pot fi furate sau vândute pe mărunţiş, în fine, alţii taie în oraşe mii de arbori care ne dau sănătate, ca să avem cât mai multe pieţe pietonale sau promenade de-a lungul unui râu, de parcă în asta constă calitatea vieţii, nu mai degrabă într-un aer respirabil.

Vechii barbari trăiau în natură, în păduri, de unde atacau uneori oraşele şi omorau şi oameni nevinovaţi. Noii barbari trăiesc în oraşe şi distrug, orbiţi de lăcomie, în numele progresului şi civilizaţiei, tot ceea ce ţine de natură, păduri, arbori, râuri, ucigând treptat, dar sigur, toţi nevinovaţii Terrei: plante, animale, oameni.

Specialiştii în dezastre de la primărie

Actualei administraţii orădene îi lipsesc mulţi specialişti, dar nu şi cei în comunicare. Putem spune chiar că actuala echipă de la primărie îi dă clasă celei anterioare la capitolul comunicare. O tehnică eficientă folosită constant e repetarea la nesfârşit a unor mesaje pozitive: anunţarea ideii unui proiect, apoi iminenta lui demarare, începutul lucrărilor, a 586-a lovitură de cazma, al 723-lea cancioc de mortar, vizita de constatare a bunului mers al lucrărilor, conferinţa de presă pe şantier la reluarea lucrărilor după dezgheţ, apropiata finalizare a lucrărilor, inaugurarea parţială a obiectivului, tăierea definitivă de panglică, detalierea retuşărilor efectuate, sinteza anuală, cea de doi ani etc.

În domeniul spaţiilor verzi, tehnica aceasta a atins paroxismul: aflăm tot timpul de noi planuri de parcuri, de împăduriri pe sute de hectare (pe care unii le văd realizate cu asistaţii sociali, care, majoritatea, pot ţine mâna doar orizontal, cu palma în sus), de plantări de jdemii de puieţi cu voluntari. Dacă nu ieşi pe stradă, ai impresia că trăim într-un mare parc şi că edilii ar mai trebui să-şi întoarcă faţa şi spre alte probleme, nu doar spre spaţiile verzi, care conform raportărilor depăşesc de câteva ori suprafaţa oraşului.

Dincolo de minunata lume a propagandei se află o realitate cât se poate de tristă: se plantează anual mii de puieţi, dar de prins se prind foarte puţini, pentru că lumea nu îşi murdăreşte pantofii ca să planteze cum trebuie, iar de udat îi udă ploaia, dacă plouă. Se plantează şi cu firme de specialitate sute de puieţi, dar din ei o bună parte sunt arbuşti ornamentali băgaţi la grămadă în statistică. Despre sutele, poate miile de arbori maturi care se taie anual în oraş nu se vorbeşte însă în comunicatele oficiale. (mai mult…)