Despre natură şi planeta România

Posts tagged ‘Orlando Balas’

Bihorul – un județ dezvoltat, educat și sănătos

Quercus-robur-tree

Am fost onorat de invitația de a mă înscrie în USR și de a candida la alegerile locale din 2020 venită din partea unor oameni pe care îi respect. Am decis să fac acest pas și să candidez – întîi în cursa internă a acestui partid – pentru un loc în Consiliul Județean Bihor.

Candidaților li s-a cerut să prezinte pe scurt cum văd ei județul Bihor. Din punctul meu de vedere, Bihorul nu e nici Toscana, nici Tirol și nici nu trebuie să devină altceva decît e. El trebuie să fie un loc în care bihorenii să se simtă acasă și să poată trăi bine prin muncă cinstită.

Statul nu trebuie să pună piedici cetățenilor și nici să-i împovăreze cu impozite și taxe mari, ci să le administreze cu grijă banii, ținînd cont de nevoile lor și de sfaturile specialiștilor. Trebuie făcute acele lucruri pe care oamenii și le doresc, de care au cu adevărat nevoie, nu lucrări care arată bine în fotografii și cu care se pot mîndri politicienii. Trebuie să măsurăm de zece ori și să tăiem o singură dată, nu să începem în grabă lucrări și apoi să tot reparăm, cheltuind iresponsabil banul public.

Din păcate, în România și în Bihor, banul public e risipit, iar de multe ori e pur și simplu furat. Licitațiile pentru lucrări publice sînt „trîntite“ pînă cînd cîștigă firma de casă a unui partid sau politician. Acest lucru trebuie să se schimbe. Dacă voi fi ales consilier județean, voi veghea asupra corectitudinii și legalității folosirii banului public și nu voi tolera furtul și risipa, așa cum nu am tolerat niciodată frauda ca profesor. Fără corupție putem trăi cu toții mai bine!

În Bihor avem printre cele mai mici salarii din țară, dar taxe și impozite la limita maximă. Povara fiscală trebuie să scadă la un nivel decent. Oamenii știu cel mai bine ce să facă cu banii lor. Nu trebuie să luăm șapte piei de pe contribuabil ca să-și poată umple conturile profitorii unei tranziții care nu se mai termină. Economia Bihorului trebuie să crească, județul trebuie să se dezvolte durabil, adică atît în folosul generației actuale, cît și al celor viitoare, iar pentru asta bugetul județului trebuie investit cu chibzuință în cîteva obiective prioritare.

Drumurile sînt o astfel de prioritate, atît cele din rețeaua principală, cît și din cea secundară, astfel încît toți bihorenii să-și poată trăi viața civilizat și să-și desfășoare activitățile în condiții bune. Asfaltările o dată la patru ani, cu firme de casă, care fură la calitate și împart profitul cu politicienii, nu rezolvă problemele infrastructurii în județ. E nevoie de drumuri făcute temeinic, nu de veșnice cîrpeli. E nevoie ca județul să fie racordat la rutele naționale și europene de transport, iar traficul greu și de tranzit să ocolească localitățile. Voi susține lucrările la Autostrada Transilvania, la centurile localităților mari și la drumul expres Oradea-Arad.

Județul trebuie să se dezvolte natural, organic, pornind de la resursele umane și naturale existente, continuînd și valorificînd tradițiile locale. În Bihor se practică de sute de ani, cu succes, agricultura, creșterea animalelor, viticultura, legumicultura și pomicultura. Producătorii autohtoni și procesatorii trebuie sprijiniți, pentru ca bihorenii să poată mînca sănătos, din Bihor. Faptul că mîncăm atît de mult din import, cînd avem un județ atît de bogat în resurse agricole, e o rușine și o dovadă a eșecului și dezinteresului clasei politice care a administrat Bihorul în ultimii 30 de ani. Da agriculturii tradiționale și biologice, da alimentelor sănătoase din Bihor! Să producem local și să consumăm local!

Sănătatea e un domeniu la care Bihorul nu stă bine. Multă lume se îmbolnăvește și suferă cronic de boli cauzate de sărăcie și poluare. Bolile grave, precum cancerul, au o incidență tot mai mare, de la an la an. Mulți bihoreni nu-și permit pur și simplu să trăiască sănătos, din cauza veniturilor mici și a lipsei de alternativă economică, dar și a lipsei unor servicii de bază, cum ar fi apa curentă, într-o țară membră UE! Ameliorarea acestei situații grave ține atît de investițiile necesare în infrastructură, de dezvoltarea unei industrii puțin poluante, cît și de educație și de asigurarea unui mediu sănătos.

Bihorul e un județ poluat și tot mai defrișat. Defrișările ilegale trebuie stopate, iar exploatarea lemnului trebuie limitată la acoperirea necesităților de consum ale bihorenilor și ale firmelor care valorifică masa lemnoasă cu valoare adăugată mare. Exportul de cherestea și bușteni din pădurile Bihorului trebuie oprit. Voi susține lucrări sistematice de împădurire, de regenerare și îngrijire a fondului forestier, și plantarea de perdele forestiere și de protecție în tot județul. Un județ verde e un județ mai sănătos!

De asemenea, curățenia e o mare problemă a județului. Cursurile de rîu, spațiile verzi și cele locuite sînt pline de gunoaie, iar acest lucru se întîmplă datorită indiferenței și ineficienței autorităților. Pe de o parte, trebuie realizat un program eficient de salubrizare accesibil tuturor bihorenilor, pe de altă parte poluatorii și cei ce depozitează ilegal deșeuri în natură sau în localități trebuie constrînși să repare daunele și să respecte legea. Nu putem trăi mai bine, mai sănătos și mai civilizat înconjurați de gunoaie!

Dezvoltarea sănătoasă a județului, pe termen mediu și lung, nu e posibilă fără educație de calitate. Școala românească nu oferă o educație pentru secolul XXI, nu oferă tuturor șansa unei calificări reale, care să ducă la integrarea cu succes pe piața actuală a muncii. Din păcate școala nu oferă nici măcar un mediu sigur și civilizat pentru elevi și profesori. Bihorul e între primele șapte județe din țară – și pe primul loc în vestul României – cu școli fără toalete în incintă. Acest lucru trebuie să se schimbe. Bihorul nu are nevoie de politică în școală, ci de școli decente, de transport sigur pentru elevi, de dascăli buni și calificați pentru toți copiii, atît din mediul urban, cît și din cel rural.

Dacă voi ajunge consilier județean, voi colabora pentru realizarea acestor obiective cu toți consilierii județeni, indiferent de partidul din care fac parte. Voi vota după lege și conștiință, voi pune omul înaintea partidului, interesul general înaintea interesului de grup sau personal. Voi promova o administrație publică bazată pe competență și cinste, care alege și susține omul potrivit la locul potrivit.

La acest link găsiți un sondaj unde puteți vota candidații înscriși în cursa internă a USR:

https://bihor.usr.ro/member/orlando-balas/

 

Reclame

Limba germană

La Editura Polirom a apărut recent ediția a 14-a, revăzută, a cursului Limba germană. Simplu și eficient.  Cartea este un ghid pentru cei interesaţi şi mai ales motivaţi să îşi însuşească într‑un timp relativ scurt – cîteva luni – cunoştinţe de limba germană la un nivel mediu‑avansat (B1/B2 din Cadrul European Comun de Referință pentru cunoașterea unei limbi). Ea se adresează elevilor, studenţilor care încep să stu­dieze germana doar la facultate, precum şi adulţilor care dintr‑un motiv sau altul doresc sau trebuie să înveţe această limbă.

copertaFataLGSE

Limba germană. Exerciții de gramatică și vocabular (ajunsă și ea la ediția a 13-a) este o culegere de exerciţii utilă celor care învaţă limba germană și un instrument eficient de exersare și fixare a gramaticii și vocabularului în vederea obținerii unor certificate de competență lingvistică, cum ar fi Goethe Zertifikat, Test DaF, DSD sau ÖSD.

Limba GERMANA Exercitii de gramatica- ed 13 2018

Ambele cărți pot fi comandate direct la editură, prin e-mail la sales@polirom.ro sau lăsînd o comandă pe site, cu o reducere de pînă la 30% față de prețul de librărie (în funcție de numărul de exemplare comandat). Momentan editura are o ofertă specială pentru cele două cărți.

http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/6541

Pagina de facebook a celor două cărți.

Aici e o prezentare a acestor cărți într-o emisiune a Digi TV:

http://www.digi24.ro/Media/Emisiuni/Regional/Digi24+Oradea/Timp+liber/Timp+liber+Cursuri+de+limba+germana

Muta

(Fragment din romanul Muta, publicat în Revista Familia)

Într-o seară stăteau pe banca lor preferată în parcul de la catedrala catolică. Se uitau la bătrînul arin alb din faţa lor, înconjurat de lăstari de un verde crud, cu tulpina bifurcată şi coroana boltită maiestuos deasupra lor. Tăceau amîndoi. Pe Andrei se vedea că îl frămîntă ceva. După un timp zise:
– Tu ce părere ai despre ce facem noi?
Ea nu îi răspunse imediat, nefiind sigură la ce se referă. Voia oare să o întrebe dacă îi place să iasă împreună, dacă îi place că la sfîrşitul fiecărei zile se întîlneau undeva în oraş sau veneau împreună de la gater şi stăteau pînă tîrziu, se plimbau şi povesteau? Evident că era partea cea mai fericită a zilei, pe care o aştepta ca un zbor într-o altă lume, ca o evadare, ca o oază de linişte şi bucurie, în care ea era în centrul atenţiei, în care el era foarte ocrotitor şi prevenitor, îi făcea complimente, o făcea să se simtă frumoasă şi apreciată pur şi simplu ca om, ca femeie.
Nu îi putea spune direct asta, pentru că atunci ar fi recunoscut cît de importante erau pentru ea serile petrecute cu el, ar fi spus în cuvinte cît de fericită era şi poate că vraja s-ar fi destrămat în momentul în care ea ar fi recunoscut asta.
Pe de altă parte nici nu ar fi vrut să ajungă la alte discuţii, la faptul că, deşi ea se simţea aşa de bine cu el, părinţii ei nu vedeau cu ochi buni aceste evadări zilnice şi îi făceau reproşuri că îşi neglijează familia, că nu se cuvine ca ea, fiica lor, să se afişeze cu un băiat de origine modestă, care mai era şi angajatul lor. Nu, auzea destule acasă din cauza asta, nu trebuia să piardă şi aici vremea vorbind sau gîndindu-se la asta! Şi mai ales Andrei nu trebuia să ştie de discuţiile acelea. De aceea răspunse doar, ezitant:
– E ok, ce să spun? Dacă sîntem aici înseamnă că e ok, nu?
– Nu asta te-am întrebat, dacă îţi place să ne vedem. Te-am întrebat dacă îţi place ce facem noi la serviciu, dacă nu ai nici o problemă cu ce facem acolo?
– Ar trebui să am vreo problemă? Nu ne facem bine treaba? Cred că toată lumea e mulţumită de noi. Şi tu eşti foarte bun în ceea ce faci. Eu chiar mă bucur că lucrezi cu noi. Dar parcă am zis că seara să nu mai discutăm probleme de serviciu… Avem toată ziua pentru asta.
– Dar nu discutăm probleme de serviciu! Ţi-am zis eu cumva că s-a înfundat vreun şnec sau că s-a rupt vreo curea de transmisie sau vreo lamă sau că s-a gripat vreun rulment?
– Dar mă întrebi dacă îmi place la serviciu…
– De fapt nu dacă îţi place aşa, să mergi la serviciu, ci dacă ţi se pare ok ce faci la serviciu. Şi de fapt am zis: ce facem noi acolo.
Gater 2
– De ce să nu-mi placă? E greu, dar e şi interesant. Să faci să meargă o maşinărie aşa de mare cum e fabrica noastră, care nu doar că merge, ci şi creşte continuu. Ştii că atunci cînd am venit eu la fabrică aveam trei gatere duble şi un Banzic, iar acum avem toate utilajele pe care le ştii? Şi că în urmă cu cinci ani aveam 70 de oameni care lucrau în două schimburi, iar acum avem 300 care lucrează mult mai eficient, 24 de ore din 24? 300 de oameni cărora le dăm salarii, o pîine pentru ei şi familiile lor. Ca să nu mai spun că înainte să vin eu la firmă se prelucrau vreo 200 de metri cubi de buştean pe zi, iar acum sînt peste 2500, pe care îi valorificăm aproape fără pierderi. Şi toată creşterea asta mi se datorează şi mie! Sigur că mă simt bine, să văd că pot să fac atîtea lucruri, că sînt o piesă importantă într-o maşinărie uriaşă.
– Deci te simți bine, ești fericită, împlinită din punct de vedere profesional…
– Da, mi-am dovedit că pot să fac performanță. Mi-am dovedit mie și le-am dovedit și celor din jur că pot face ceva foarte bine, că am o valoare și eu, că nu sînt doar copilul cuiva. Nu, sînt un om care face profit pentru firmă și creează locuri de muncă. Nu știu dacă în altă parte aș fi reușit să fac asta. E poate șansa de a-mi dovedi mie de ce sînt în stare.
– Și nu crezi că puteai să faci și altceva la fel de bine? Cu ideile tale, cu munca ta, cu inteligența ta…
– Ce să fac altceva?
– Păi… Ce ai studiat. Sau nu ți-a plăcut chimia? De ce ai făcut facultatea aceea? Nu pentru că ți-a plăcut?
– Ba da… Dar e mai complicat. Oricum, nu cred că puteam să fac atît de multe în timp așa de scurt. Și nu cred că satisfacțiile erau aceleași. Gîndește-te numai ce salariu are un profesor sau un cercetător… Dar acum asta e, asta fac și sînt mulțumită. Şi lucrurile nu se vor opri aici. Vreau să facem şi mai mult.
– Mai mult?!
– Da. Nu ţi-am spus pînă acum. Dar mă tot gîndesc la ceva ce ar fi bine şi pentru noi doi. Am putea să conducem noi doi o astfel de fabrică. De fapt o filială a Midas Holz, că nu vreau să ne despărţim de ei, să fim concurenţi sau ceva de genul acesta. Nu, să deschidem încă o fabrică, aşa ca şi cea de la Dărmăneşti. Poate la Cîrlibaba sau chiar în Maramureş, poate în Harghita. Undeva nu departe, dar unde e destul lemn. Şi poate şi esenţe diferite, ca să completăm oferta, să putem satisface cereri cît mai diverse. Şi fabrica asta ar fi a noastră, adică tu şi cu mine am conduce totul!
– Şi ai tăi?
– Păi tata ar rămîne aici, să se ocupe de fabrică şi de exploatările din zonă, mama mai departe cu afacerile din Suceava, cu mall-ul, cu ce mai vrea să facă ea acum. Că şi ea vrea să se extindă, mai ales după ce a venit şi soră-mea, care o ajută la mall. Vrea să intre tare pe piaţa de energie, cu energiile regenerabile. Vrea să construiască o microhidrocentrală, că se dau fonduri europene pentru asta şi apoi ai cîştiguri foarte mari şi din certificate verzi. Că e energie curată, chestii. Se descurcă ei. Important e că am fi noi doi împreună. Sigur, tata ar rămîne şef la firma mare, la Midas Holz, dar noi am fi la fabrica noastră, am colabora cu el, am planifica totul împreună, în familie, nu zic să ne despărţim aşa de ei. Cred că şi ei ar fi mîndri să vadă că facem ceva, că şi noi contribuim – amîndoi – la creşterea firmei. Sper că s-ar bucura. Iar noi am fi împreună, înţelegi, în altă parte…
Andrei tăcea. Înţelegea foarte bine ce voia ea să spună. Simţea că îi e foarte milă de ea, de disperarea ei. Ştia foarte bine ce vrea să spună Ema, de unde îi venise ideea asta cu deschiderea unei alte fabrici în altă parte. Adică să fie undeva departe de Suceava, unde toată lumea ştia cine e ea, din ce familie, şi că el e angajatul lor. Pe de altă parte îi era ciudă că ea nu vedea nici o altă soluţie, nici o altă variantă decît să facă mai departe ceea ce făcea şi acum, adică să producă tot mai mulţi bani – pentru firmă, pentru părinţii ei şi chiar şi pentru ea, dacă e pînă acolo – transformînd zilnic mii de arbori în cherestea, tot mai mulţi, tot mai multe mii… Simţea că vede negru în faţa ochilor, că vede mii de TIR-uri cu buşteni şi cu cherestea intrînd şi ieşind pe poarta fabricii, iar el e acolo, neputincios, ajutînd-o pe ea să facă să meargă mai departe monstrul acela care înghiţea păduri. Ajutînd-o pentru că nu putea să plece de lîngă ea, iar ea nu putea să plece de la fabrică.
– Ce părere ai? Ce zici de planul meu? îl întrebă ea, privindu-l cu căldură şi cu speranţă. Nu ţi-ar plăcea şi ţie?
Lui Andrei îi era greu să răspundă. Apoi se auzi spunînd, parcă fără să vrea:
– Nu. (mai mult…)

Crăciun fără granițe la Facultatea de Litere din Oradea și Liceul Don Orione

În data de 15 decembrie 2016, la Facultatea de Litere a Universității din Oradea s-a serbat într-un mod aparte Crăciunul. Studenții anului I de la profilul de limba și literatura germană au oferit colegilor și profesorilor lor un spectacol inedit prin care au cinstit această importantă sărbătoare creștină.

1

În amfiteatrul C23, în fața unui public de peste 100 de persoane, studenții grupei de germană anul I, ei înșiși de etnii și confesiuni diferite, au cîntat colinde în limbile română, germană, maghiară, engleză, franceză, spaniolă și rusă, arătînd că bucuria nașterii lui Isus Cristos nu cunoaște granițe lingvistice și geografice.

2

Din grupa de germană au participat studentele Bondar Bianca, Georgiana Bronț, Anca Bulc (care a jucat rolul îndrăgitului personaj Poppy din filmul de animație Trolls), Daria Burda, Agnes Cipleu, Teodora Ignat, János Teodora, Katona Brigitta, Körösi Tamara, Alexandra Lazău, Gianina Mercea, Daniela Mihocaș, Nagy Monika, Patricia Pantea, Andreea Petruș, Süle Adrienn, Ioana Tanca, Georgiana Tănase, Anastasia Zelenco și domnul Oláh Zoltán.

5

Cei prezenți s-au bucurat și de prezența unor oaspeți speciali. Clasa I-a B de la Liceul Don Orione, îndrumată de doamna învățătoare prof. Iohana Florentina Păscar, a adus profesorilor de la Facultatea de Litere felicitări și a susținut un minunat concert de Crăciun.

3

Elevii Patrik Avram, Georgia Balaș, Tudor Bochiș, Diana Bogdan, Raisa Boldiș, Cristian Buibaș, Ervin Csejtei, Iulia Dehelean, Luka Dărăbăneanu, Luca Domian, Alexandra Feher, Carina Glăvănaru, Andrei Goldiș, Victor Haiaș, Daria Jurcă, Giulia Lakatos, Natalia Moldovan, Mara Panea, George Păcurar, Matias Pizzo, Cezar Puie, Iasmina Pușcaș, Dali Roșca, Denis Ruge, Barbara Solyom, Dragoș Stroescu, Denis Todea și David Trifan au interpretat cîntece în limbile română, engleză, franceză, italiană și maghiară, care au umplut inimile celor prezenți de bucurie și lumină.

4

Evenimentul a fost reflectat în numeroase mass-media locale și regionale, fapt pentru care organizatorii și protagoniștii le mulțumesc din inimă jurnaliștilor! Mai jos doar cîteva linkuri (unele publicații nu au avut articolul și în ediția online, cum ar fi cotidianul Crișana):

http://bihorstiri.ro/craciun-poliglot-la-facultatea-de-litere-din-oradea/

http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-5-19/craciun-fara-granite-la-facultatea-de-litere-si-liceul-don-orione-131105.html

http://www.evenimenteoradea.ro/info/facultatea-de-litere-oradea-gazda-unui-concert-de-colinde-cu-iz-international/

http://infooradea.ro/craciun-fara-granite-la-facultatea-de-litere-si-liceul-don-orione-foto/

https://media.uoradea.ro/article888-Cr%C4%83ciun-f%C4%83r%C4%83-grani%C8%9Be-la-Facultatea-de-Litere-%C8%99i-Liceul-Don-Orione

http://www.ovidan.ro/?p=articles.details.14421

http://stiritransilvania24.ro/bihor/craciun-fara-granite-la-facultatea-de-litere-si-liceul-don-orione-75037/

Omul – primul între egali

Animalele – indiferent că e vorba de fauna sălbatică, de cea domestică sau de animalele de companie – au dreptul la viață și la un tratament decent, respectuos și responsabil din partea oamenilor. Mediul de viață al animalelor trebuie respectat și protejat, iar habitatele neantropizate, în măsura în care ele mai există, trebuie ferite de antropizare, deoarece biodiversitatea este una din cele mai importante bogății ale planetei.

Copil si ursulet

Nu am fost creați ca să stăpînim iresponsabil peste această lume, ci ca să o îngrijim și să o perpetuăm și pentru generațiile următoare. Nu am fost creați ca să distrugem natura, ci să o respectăm și să o îngrijim. Omul fără natură, fără plante și animale, nu poate exista. Toate ființele vii sînt frații și surorile noastre întru Creație. Noi sîntem dotați cu discernămînt și rațiune, iar asta nu ne conferă mai multe drepturi față de necuvîntătoare, ci ne aduce mai multe responsabilități.

Toate făpturile au fost dotate cu înțelepciunea instinctivă de a nu-și distruge habitatul. Doar omul a pierdut această înțelepciune, cu cît a avansat mai mult tehnologia și cu cît ne-am îndepărtat mai mult de natură. E timpul să ne reconsiderăm poziția în lume, să devenim conștienți că depindem de tot ce ne înconjoară, să învățăm de la lumea vie și să ne manifestăm recunoștința față de ea pentru tot ce ne-a oferit printr-o atitudine de respect și iubire frățească și pentru semenii noștri cu blană, pene, chitină sau solzi.

Acum peste 150 de ani, căpetenia indiană Seatle spunea: „De ar dispărea toate animalele, va muri omul în marea singurătate a spiritului. Ceea ce se întâmplă mereu animalelor, se va întâmpla curând şi oamenilor. Toate lucrurile au o legătură între ele. Ceea ce loveşte Pământul, loveşte în fiii Pământului. Nici omul alb nu se poate sustrage de la soarta comună tuturor.”

De aceea sînt alături de iubitorii de animale și le susțin acțiunile și revendicările. Vocea iubitorilor de animale trebuie auzită și respectată. Fauna sălbatică trebuie protejată, animalele domestice trebuie să beneficieze de condiții decente de viață, iar animalele de companie trebuie respectate conform legii.  Orice act de cruzime față de animale este ilegal, imoral și degradant pentru oameni.

Atitudinea noastră față de animale reflectă în mod direct măsura gradului nostru de civilizație și de umanitate. Așa cum spunea Albert Schweitzer (filosof, muzician, teolog, medic, laureat al Premiului Nobel pentru Pace), „simpatia omului pentru toate ființele este cea care face în primul rând din el cu adevărat un om”.

Profesor – cea mai frumoasă definiție

Dintre toate meseriile pe care le-am practicat, cea care mi-a făcut și îmi face cea mai mare plăcere, cea care mă face fericit profesional, este cea de profesor. E greu să explic cuiva care nu e profesor de ce această meserie te poate face fericit, de ce poți să te simți împlinit omenește și profesional predînd chiar într-un sistem de învățămînt ca și cel din România, care nu pune accent pe calitate, pe performanța celor care predau sau care învață, ci de multe ori e o formă de asistență socială, de șomaj mascat, de chioșc de diplome.

A fi profesor e un har, trebuie să te naști pentru asta, și dacă faci bine, cu dăruire, lucrul pentru care ai fost dotat sau trimis în lume, atunci acest lucru te poate face fericit. Fericit e profesorul care își face meseria cu dragoste și dăruire, fericit medicul, fericit preotul ș.a.m.d. În plus, anumite profesii au parcă și ceva mai nobil, prin aceea că ele constă în servirea celorlați. Iar a fi profesor înseamnă a-i servi, a le aduce servicii elevilor sau studenților. A-i face mai bogați în cunoștințe, uimiri, curiozități, interese, a le explica, a-i învăța, a le deschide ochii asupra frumuseții lumii – iar acest lucru poți să îl faci indiferent dacă ești profesor de matematică, de desen sau poate chiar și de contabilitate. Pentru că a fi profesor nu înseamnă doar a informa, ci și a forma. Nu înseamnă doar a prezenta inteligibil niște cunoștințe, ci și a lucra cu intelectul, sufletul și conștiința elevilor sau studenților. A-ți lăsa amprenta asupra devenirii, ființei lor. Și asta înseamnă responsabilitate. Și consum de energie și trecere a interesului personal în plan secund, uneori.

Dar munca profesorului, disprețuită sau puțin prețuită de multe ori, are o răsplată imensă. Nu în ceruri, ci aici pe pămînt. E bucuria de a întîlni oameni vii, oameni frumoși, oameni dornici să învețe. Colegi, pînă la urmă, pentru că asta sînt elevii și profesorul, colegi – de la con-legere, „a citi împreună”. Și profesorul învață de la elevi. Și eu am învățat și învăț de la studenții mei.

Cel mai frumos lucru despre profesia mea l-am citit de curînd în compunerea unei studente despre „țelul ei profesional”. Respectiva studentă se numără printre cei ce se întrețin muncind de la o vîrstă fragedă. În compunerea scrisă într-o germană frumoasă spunea că a lucrat în sistemul bancar, dar a simțit că nu asta e chemarea ei. Acum lucrează la o firmă și noul job nu îi lasă mult timp pentru frecventarea facultății. Dar recuperează învățînd mult individual. A scris că visul ei e să devină profesor, chiar dacă așa va cîștiga mai puțin decît la firmă sau la bancă. Și argumenta de ce dorește asta. Pentru că la firmă ai concediu scurt, șefi tîmpiți și timp puțin pentru a citi, pentru a învăța ceva nou. În schimb, a fi profesor înseamnă să îți folosești mintea, să citești, să înveți mereu ceva nou.

Înseamnă, a spus în încheiere, să ai șansa să fii mîine mai bun decît azi.

Mi-aș dori ca, odată, copiii mei să aibă șansa de a avea profesori ca și ea.

Ce (nu) aştept de la politicieni

Am fost întrebat ce aştept de la cei care vor fi aleşi peste cîteva săptămîni.

Din păcate nu am nici o aşteptare şi nici o speranţă de la clasa politică. Nu mă aştept să descopere formula asfaltului care se foloseşte în Europa de dincolo de Artand, nu mă aştept să am apă caldă şi nu rece la duş, deşi plătesc apă caldă nesubvenţionată. Nu aştept, nu sper şi nu cred nimic.

Dacă ar fi totuşi să îmi doresc ceva de la politicieni, mi-aş dori (mai mult…)