Despre natură şi planeta România

Posts tagged ‘studenti’

Crăciun fără granițe la Facultatea de Litere din Oradea și Liceul Don Orione

În data de 15 decembrie 2016, la Facultatea de Litere a Universității din Oradea s-a serbat într-un mod aparte Crăciunul. Studenții anului I de la profilul de limba și literatura germană au oferit colegilor și profesorilor lor un spectacol inedit prin care au cinstit această importantă sărbătoare creștină.

1

În amfiteatrul C23, în fața unui public de peste 100 de persoane, studenții grupei de germană anul I, ei înșiși de etnii și confesiuni diferite, au cîntat colinde în limbile română, germană, maghiară, engleză, franceză, spaniolă și rusă, arătînd că bucuria nașterii lui Isus Cristos nu cunoaște granițe lingvistice și geografice.

2

Din grupa de germană au participat studentele Bondar Bianca, Georgiana Bronț, Anca Bulc (care a jucat rolul îndrăgitului personaj Poppy din filmul de animație Trolls), Daria Burda, Agnes Cipleu, Teodora Ignat, János Teodora, Katona Brigitta, Körösi Tamara, Alexandra Lazău, Gianina Mercea, Daniela Mihocaș, Nagy Monika, Patricia Pantea, Andreea Petruș, Süle Adrienn, Ioana Tanca, Georgiana Tănase, Anastasia Zelenco și domnul Oláh Zoltán.

5

Cei prezenți s-au bucurat și de prezența unor oaspeți speciali. Clasa I-a B de la Liceul Don Orione, îndrumată de doamna învățătoare prof. Iohana Florentina Păscar, a adus profesorilor de la Facultatea de Litere felicitări și a susținut un minunat concert de Crăciun.

3

Elevii Patrik Avram, Georgia Balaș, Tudor Bochiș, Diana Bogdan, Raisa Boldiș, Cristian Buibaș, Ervin Csejtei, Iulia Dehelean, Luka Dărăbăneanu, Luca Domian, Alexandra Feher, Carina Glăvănaru, Andrei Goldiș, Victor Haiaș, Daria Jurcă, Giulia Lakatos, Natalia Moldovan, Mara Panea, George Păcurar, Matias Pizzo, Cezar Puie, Iasmina Pușcaș, Dali Roșca, Denis Ruge, Barbara Solyom, Dragoș Stroescu, Denis Todea și David Trifan au interpretat cîntece în limbile română, engleză, franceză, italiană și maghiară, care au umplut inimile celor prezenți de bucurie și lumină.

4

Evenimentul a fost reflectat în numeroase mass-media locale și regionale, fapt pentru care organizatorii și protagoniștii le mulțumesc din inimă jurnaliștilor! Mai jos doar cîteva linkuri (unele publicații nu au avut articolul și în ediția online, cum ar fi cotidianul Crișana):

http://bihorstiri.ro/craciun-poliglot-la-facultatea-de-litere-din-oradea/

http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-5-19/craciun-fara-granite-la-facultatea-de-litere-si-liceul-don-orione-131105.html

http://www.evenimenteoradea.ro/info/facultatea-de-litere-oradea-gazda-unui-concert-de-colinde-cu-iz-international/

http://infooradea.ro/craciun-fara-granite-la-facultatea-de-litere-si-liceul-don-orione-foto/

https://media.uoradea.ro/article888-Cr%C4%83ciun-f%C4%83r%C4%83-grani%C8%9Be-la-Facultatea-de-Litere-%C8%99i-Liceul-Don-Orione

http://www.ovidan.ro/?p=articles.details.14421

http://stiritransilvania24.ro/bihor/craciun-fara-granite-la-facultatea-de-litere-si-liceul-don-orione-75037/

Anunțuri

Profesor – cea mai frumoasă definiție

Dintre toate meseriile pe care le-am practicat, cea care mi-a făcut și îmi face cea mai mare plăcere, cea care mă face fericit profesional, este cea de profesor. E greu să explic cuiva care nu e profesor de ce această meserie te poate face fericit, de ce poți să te simți împlinit omenește și profesional predînd chiar într-un sistem de învățămînt ca și cel din România, care nu pune accent pe calitate, pe performanța celor care predau sau care învață, ci de multe ori e o formă de asistență socială, de șomaj mascat, de chioșc de diplome.

A fi profesor e un har, trebuie să te naști pentru asta, și dacă faci bine, cu dăruire, lucrul pentru care ai fost dotat sau trimis în lume, atunci acest lucru te poate face fericit. Fericit e profesorul care își face meseria cu dragoste și dăruire, fericit medicul, fericit preotul ș.a.m.d. În plus, anumite profesii au parcă și ceva mai nobil, prin aceea că ele constă în servirea celorlați. Iar a fi profesor înseamnă a-i servi, a le aduce servicii elevilor sau studenților. A-i face mai bogați în cunoștințe, uimiri, curiozități, interese, a le explica, a-i învăța, a le deschide ochii asupra frumuseții lumii – iar acest lucru poți să îl faci indiferent dacă ești profesor de matematică, de desen sau poate chiar și de contabilitate. Pentru că a fi profesor nu înseamnă doar a informa, ci și a forma. Nu înseamnă doar a prezenta inteligibil niște cunoștințe, ci și a lucra cu intelectul, sufletul și conștiința elevilor sau studenților. A-ți lăsa amprenta asupra devenirii, ființei lor. Și asta înseamnă responsabilitate. Și consum de energie și trecere a interesului personal în plan secund, uneori.

Dar munca profesorului, disprețuită sau puțin prețuită de multe ori, are o răsplată imensă. Nu în ceruri, ci aici pe pămînt. E bucuria de a întîlni oameni vii, oameni frumoși, oameni dornici să învețe. Colegi, pînă la urmă, pentru că asta sînt elevii și profesorul, colegi – de la con-legere, „a citi împreună”. Și profesorul învață de la elevi. Și eu am învățat și învăț de la studenții mei.

Cel mai frumos lucru despre profesia mea l-am citit de curînd în compunerea unei studente despre „țelul ei profesional”. Respectiva studentă se numără printre cei ce se întrețin muncind de la o vîrstă fragedă. În compunerea scrisă într-o germană frumoasă spunea că a lucrat în sistemul bancar, dar a simțit că nu asta e chemarea ei. Acum lucrează la o firmă și noul job nu îi lasă mult timp pentru frecventarea facultății. Dar recuperează învățînd mult individual. A scris că visul ei e să devină profesor, chiar dacă așa va cîștiga mai puțin decît la firmă sau la bancă. Și argumenta de ce dorește asta. Pentru că la firmă ai concediu scurt, șefi tîmpiți și timp puțin pentru a citi, pentru a învăța ceva nou. În schimb, a fi profesor înseamnă să îți folosești mintea, să citești, să înveți mereu ceva nou.

Înseamnă, a spus în încheiere, să ai șansa să fii mîine mai bun decît azi.

Mi-aș dori ca, odată, copiii mei să aibă șansa de a avea profesori ca și ea.