Despre natură şi planeta România

Posts tagged ‘Orlando Balas’

Barbarii care ne conduc

În ultimii 60 de ani, Pământul a pierdut peste jumătate din suprafaţa acoperită de arbori. Jumătate din arborii planetei au fost tăiaţi de dragul banilor, în numele progresului. De tăiat s-a tăiat mai mult acolo unde flămânzii de bani au găsit legi strâmbe şi conducători corupţi, gata să sprijine „progresul” pentru un comision oarecare.

România e din păcate o astfel de ţară unde drujba şi buldozerul fac legea, pentru că moravurile politice sunt cum sunt, iar civismul e sub nivelul mării. În România se lucrează mult şi prost. Culmea cinismului e că natura e distrusă uneori tocmai pentru a se prădui banii fondului de mediu. În loc ca din banii alocaţi mediului să se facă împăduriri şi renaturări, singurele durabile şi eficiente în combaterea poluării, la noi ei sunt jefuiţi prin „lucrări”.

Lucrări inutile şi hidoase de amenajări de râuri sau reamenajări de parcuri, adică mult beton (dale etc.) şi tot mai puţini arbori. Plus obişnuitele lucrări la drumuri, parcări şi altele de acest fel, unele necesare, altele nu, dar majoritatea executate cu un dispreţ grobian faţă de natură, de viaţă, de sănătatea oamenilor.

Dacă s-ar dori, multe lucrări s-ar putea face şi cruţându-se arborii dătători de sănătate, dar pitecantropul modern se gândeşte doar la banul care îi intră în buzunar fără să muncească. Cum să faci parcări păstrând şi arborii, dacă în fiecare roabă de asfalt e un comision pe care nu vrei să îl ratezi?

Unii dau aurul ţării pe un comision oficial de nimic (probabil cel neoficial e suficient de mare), aducând otrăvuri ce vor distruge durabil regiunea afectată, alţii deschid hidrocentrale rudimentare pe cât mai multe râuri, ucigându-le, alţii fac fabrici de curent pe lemn, că încă mai sunt nişte păduri ce pot fi furate sau vândute pe mărunţiş, în fine, alţii taie în oraşe mii de arbori care ne dau sănătate, ca să avem cât mai multe pieţe pietonale sau promenade de-a lungul unui râu, de parcă în asta constă calitatea vieţii, nu mai degrabă într-un aer respirabil.

Vechii barbari trăiau în natură, în păduri, de unde atacau uneori oraşele şi omorau şi oameni nevinovaţi. Noii barbari trăiesc în oraşe şi distrug, orbiţi de lăcomie, în numele progresului şi civilizaţiei, tot ceea ce ţine de natură, păduri, arbori, râuri, ucigând treptat, dar sigur, toţi nevinovaţii Terrei: plante, animale, oameni.

Reclame

Specialiştii în dezastre de la primărie

Actualei administraţii orădene îi lipsesc mulţi specialişti, dar nu şi cei în comunicare. Putem spune chiar că actuala echipă de la primărie îi dă clasă celei anterioare la capitolul comunicare. O tehnică eficientă folosită constant e repetarea la nesfârşit a unor mesaje pozitive: anunţarea ideii unui proiect, apoi iminenta lui demarare, începutul lucrărilor, a 586-a lovitură de cazma, al 723-lea cancioc de mortar, vizita de constatare a bunului mers al lucrărilor, conferinţa de presă pe şantier la reluarea lucrărilor după dezgheţ, apropiata finalizare a lucrărilor, inaugurarea parţială a obiectivului, tăierea definitivă de panglică, detalierea retuşărilor efectuate, sinteza anuală, cea de doi ani etc.

În domeniul spaţiilor verzi, tehnica aceasta a atins paroxismul: aflăm tot timpul de noi planuri de parcuri, de împăduriri pe sute de hectare (pe care unii le văd realizate cu asistaţii sociali, care, majoritatea, pot ţine mâna doar orizontal, cu palma în sus), de plantări de jdemii de puieţi cu voluntari. Dacă nu ieşi pe stradă, ai impresia că trăim într-un mare parc şi că edilii ar mai trebui să-şi întoarcă faţa şi spre alte probleme, nu doar spre spaţiile verzi, care conform raportărilor depăşesc de câteva ori suprafaţa oraşului.

Dincolo de minunata lume a propagandei se află o realitate cât se poate de tristă: se plantează anual mii de puieţi, dar de prins se prind foarte puţini, pentru că lumea nu îşi murdăreşte pantofii ca să planteze cum trebuie, iar de udat îi udă ploaia, dacă plouă. Se plantează şi cu firme de specialitate sute de puieţi, dar din ei o bună parte sunt arbuşti ornamentali băgaţi la grămadă în statistică. Despre sutele, poate miile de arbori maturi care se taie anual în oraş nu se vorbeşte însă în comunicatele oficiale. (mai mult…)

Politicieni şi politicianisme

Zilele trecute, domnul Radu Ţîrle, preşedintele Consiliul Judeţean Bihor, şi-a manifestat îngrijorarea că defrişările de pe Valea Aleului, unde a adus nişte investitori americani pentru a face un sat de vacanţă, pun în pericol investiţia de 7 milioane de dolari pe care aceştia vor să o facă în zonă.

Donald Lothrop, reprezentantul investitorilor americani, l-a anunţat pe domnul Ţîrle că „avem o problemă urgentă care ameninţă investiţiile noastre în Pietroasa. Tăietori ilegali de lemne doboară pădurea de pe valea rîului nostru. Poza ataşată a fost făcută pe 14 aprilie. Defrişările sînt atît de intense încît rîul e acoperit cu lemne. Aceasta este o încălcare flagrantă a Legii Silvice 46/2008.

Ieri dimineaţă (14 aprilie – n.r. Jurnal Bihorean), l-am întîlnit pe Cireap Pădurean, pădurar-şef pentru Pietroasa. A admis că tăierile sunt ilegale, dar a REFUZAT să le oprească. Aseară (14 aprilie – n.r.) am mers la Consiliul Local Pietroasa şi le-am cerut să stopeze imediat tăierile din pădurea comunei. Comunitatea aproape că nu primeşte niciun ban pentru pădurea ei, deşi s-a furat lemn în valoare de circa 200.000 de dolari. Acesta este motivul pentru care comuna nu îşi permite servicii medicale şi de educaţie, fiindcă îi sînt furate bunurile. Mi-aţi spus să sun poliţia cînd se întîmplă. Dar aceasta nu a funcţionat ieri. Aş dori să trimiteţi poliţia pe văile Sebişel şi Aleu ca să stopeze toate tăierile. (mai mult…)

Ecologie şi Religie

Academia Civică Bihor a organizat împreună cu Clubul Kiwanis Oradea şi Zona Metropolitană Oradea un simpozion naţional despre ecologie şi religie care s-a desfăşurat în 11 şi 12 martie la Hotelul Continental Forum şi la Centrul Don Orione din Oradea. Simpozionul a fost moderat de Orlando Balaş (Academia Civică Bihor), Eugenia Mitraşcă (Clubul Kiwanis) şi Adrian Foghiş (Zona Metropolitană Oradea).

Orlando Balaş, Anna Marossy, Adrian Foghiş

Simpozionul a reunit reprezentanţi ai societăţii civile şi ai diferitelor religii şi confesiuni din România, animaţi de grija faţă de starea de suferinţă a naturii, a Creaţiei, în urma agresiunii la care este supusă de către stilul de viaţă modern, orientat preponderent spre consum material, în contradicţie cu preceptele fundamentale ale tuturor religiilor. (mai mult…)

Oraşul fără plopi sau inconştienţa criminală

Oraşul acesta pare blestemat. Majoritatea proiectelor de amenajare a teritoriului se împiedică de nişte arbori. Dar ele merg mai departe – cu drujba şi cu buldozerul.
De ceva vreme a pornit cruciada împotriva plopilor, care, spune multă lume fără să se informeze, ar fi periculoşi. Faptul că puful lor ar provoca alergii e doar o legendă. Sigur, pe unii îi deranjează să îşi cureţe maşina de acest puf, însă deranjant e şi praful care se depune în straturi groase.
Cei mai mulţi se tem de victimele pe care le-ar putea face copacii prăbuşiţi peste oameni sau maşini. E adevărat, în cazul plopilor, arbori cu lemn de esenţă moale, se întâmplă mai des să se rupă o creangă şi să cadă peste maşini, provocând daune materiale. Dar în Europa acesta nu e un motiv ca municipalităţile să taie plopii sau să plătească despăgubiri celor afectaţi de ruperea unei crengi, deoarece ar fi de neimaginat ca arborii să fie tăiaţi „preventiv”, când sunt alte cauze care provoacă mult mai frecvent accidente mult mai grave: vorbitul la telefon în timpul conducerii maşinii, alcoolul, sau, la noi, drumurile proaste. (În unele ţări europene, protecţia mediului e trecută în Constituţie ca o datorie a statului în baza responsabilităţii faţă de generaţiile viitoare, prin urmare nu se taie pomi preventiv, doar pentru că ar putea cădea o creangă pe o maşină.)
Recent, un domn numit politic la conducerea apelor locale – Pasztor Sandor – îşi dădea cu părerea că plopii de pe malul Crişului ar trebui tăiaţi pentru a se amenaja un taluz înierbat. Acum şi nu mai târziu, pentru că „acum avem banii” şi poate peste câţiva ani nu vor mai fi bani pentru lucrări. Prioritatea sa nu e deci repararea malului stâng înainte şi după podul din centru, unde grinda de beton se poate prăbuşi oricând în apă şi odată cu ea pot cădea şi cei care pescuiesc acolo, ci înlocuirea plopilor cu gazon.
Zice respectivul „botanist amator” că plopii respectivi au deja 40 de ani şi ar trebui tăiaţi oricum în curând. Unde scrie asta? Plopii trăiesc şi 200 de ani. Susţinătorii tăierii acestor copaci argumentează că plopii orădeni ar fi hibrizi, varietate care într-adevăr e mai instabilă decât cele autohtone. Ce comisie de dendrologi, de botanişti a stabilit însă că toţi plopii din Oradea ar fi hibrizi? Şi chiar dacă ar fi, nu înseamnă că ei şi cad la orice bătaie de vânt, dovadă în acest sens fiind cei plantaţi de-a lungul şoselelor, care au tocmai rolul de protecţie împotriva intemperiilor. Arborii nu se prăbuşesc de la sine, ci mai ales atunci când le sunt tăiate rădăcinile în timpul unor lucrări de amenajare a teritoriului.
E uimitor cum pe cei care ne conduc îi îngrijorează posibilitatea teoretică a căderii unor arbori pe maşini, sau aceea că apele Crişului ar putea – o dată la o mie de ani, conform statisticilor! – să inunde un pic oraşul, de parcă nu o face orice ploaie mai zdravănă, dar nu sunt deranjaţi de calitatea execrabilă a lucrărilor la drumuri, care se ciuruiesc la câteva luni după „reabilitare” şi distrug aceleaşi maşini şi chiar provoacă accidente sau faptul că tot oraşul e plin de automobile parcate în intersecţii care reduc vizibilitatea şi produc anual accidente soldate cu moartea sau schilodirea unor oameni.
Îi rog pe cei ce citesc aceste rânduri să îşi amintească cum arăta zilele trecute zăpada căzută în Oradea. Era toată gri de la praful şi noxele din aerul pe care îl respirăm zi de zi. În Oradea se moare accidentat pe trecerea de pietoni, se moare din cauza bolilor provocate de poluare, nu din cauza copacilor prăbuşiţi. A tăia plopii sau alţi arbori de talie mare în acest oraş poluat e un act de inconştienţă criminală, care nu poate fi compensat de oricâte gazoane s-ar amenaja pe malul Crişului şi nici chiar de investiţii masive în sistemul medical.

P.S. Plopii respectivi nu se mai taie. Deocamdată.

Un arbore

Circulaţi, vă rog!

Un arbore matur, de exemplu un fag înalt de 20 de metri, are o suprafaţă totală a frunzelor de aproximativ 1.200 de metri pătraţi. Conform Societăţii Europene de Arboricultură, un astfel de arbore prelucrează într-o zi însorită 36.000 de metri cubi de aer, care conţin 18 kg de dioxid de carbon. El filtrează cea mai mare parte a substanţelor dăunătoare din aerul prelucrat şi produce zilnic 13 kg de oxigen, care acoperă necesarul a 10 oameni.

Dacă un arbore de dimensiunea aceasta este tăiat pentru a face loc unei străzi, unui chioşc sau unui loc de parcare, ar trebui plantaţi 2.000 de puieţi cu un volum al coroanei de un metru cub pentru a compensa pe termen scurt pierderile pentru sănătatea oamenilor. Iar pentru a compensa măcar pe termen lung tăierea unui singur copac matur, ar trebui plantaţi zeci de puieţi în aceeaşi zonă, pentru că doar puţine exemplare ajung la maturitate. (mai mult…)