Despre natură şi planeta România

Archive for the ‘Civice’ Category

Grivei cu clopoței și cerșetorii

Cineva spunea că atunci cînd ai o casă mare și vrei ca lumea să nu o vadă, pui un clopoțel în fața casei care să facă zgomot la orice adiere de vînt, iar trecătorii vor fi atenți la clopoțel și nu își vor mai pune întrebări în legătură cu casa.

Un astfel de clopoțel – o adevărată talangă – e problema cîinilor cu și fără stăpîn din Oradea. Nu știu ce o fi de ascuns, dar știu că populația a fost divizată de problema cîinilor comunitari și chiar a celor cu stăpîn, iar cele două tabere formate au fost asmuțite una împotriva celeilalte. Mai mult, Poliția Comunitară a primit ordin să îi urmărească pe posesorii de cîini și să îi amendeze nu doar dacă nu fac curățenie după patrupedele pe care le au în grijă sau dacă poartă fără botniță un cîine agresiv, ci și dacă fac doi pași fără a avea asupra lor carnetul de sănătate în original, o prevedere excesivă a regulamentului local, care însă e aplicată cu o încrîncenare demnă de o cauză mai bună.

Cersetori

Polițiști locali în civil și folosind mașini neinscripționate îi pîndesc pe cei care ies cu cîinele la plimbare și îi amendează dacă nu au la ei ditamai carnetul de sănătate în original, un act care e valabil mai mulți ani și a cărui pierdere înseamnă cheltuială și deranj. Pentru acest motiv aberant iubitorii de animale sînt amendați de poliția locală cu 300 de lei. O amendă mai mare decît cea pentru șoferii care vorbesc la telefon în timp ce conduc mașina și care provoacă destule accidente. Dar ordinul e ordin și norma de amenzi e normă de amenzi.

Cred că cei care dau teme Poliției Comunitare ar trebui să aibă în vedere problemele reale ale orașului. Între care se numără și invazia de cerșetori agresivi, care urmăresc orădenii mai ales în locurile de promenadă și în apropierea spitalelor, unde șantajul sinistru cu „să-ți dea Dumnezeu sănătate (la copii)” dă rezultate remarcabile.

Oradea va fi oraș civilizat atunci cînd va scăpa de plaga cerșetoriei agresive, iar pentru asta Poliția Comunitară ar trebui să aibă o misiune permanentă de ridicare de pe străzi a acestor contravenienți. Agresarea locuitorilor de către cerșetori și abuzarea minorilor folosiți la cerșit sînt cu adevărat fapte care merită pedepsite sever, nu plimbarea cîinilor vaccinați fără carnetul de sănătate în original!

Reclame

Ce (nu) aştept de la politicieni

Am fost întrebat ce aştept de la cei care vor fi aleşi peste cîteva săptămîni.

Din păcate nu am nici o aşteptare şi nici o speranţă de la clasa politică. Nu mă aştept să descopere formula asfaltului care se foloseşte în Europa de dincolo de Artand, nu mă aştept să am apă caldă şi nu rece la duş, deşi plătesc apă caldă nesubvenţionată. Nu aştept, nu sper şi nu cred nimic.

Dacă ar fi totuşi să îmi doresc ceva de la politicieni, mi-aş dori (mai mult…)

Václav Havel către români

Dragi prieteni,

Pentru că starea de sănătate nu-mi permite să călătoresc, daţi-mi voie să vă salut măcar de la distanţă şi să vă mulţumesc că v-aţi amintit cea de 75-a mea aniversare. Nu e ceva care să se întâmple foarte des şi de aceea mă încântă şi mă emoţionează.

 

Îmi amintesc cu mare plăcere de vizita mea la Bucureşti, din 1994, şi de acordarea titlului de Doctor Honoris Causa pe care l-am primit din mâna Rectorului Universităţii, Emil Constantinescu, care a fost şi ales preşedinte la scurt timp după asta. Dacă este printre cei prezenţi azi, îi transmit salutările mele cordiale. Pentru discursul meu de atunci mă gândisem, în urma celor cinci ani scurşi, la soarta pe care o are un slogan revoluţionar şi la diferenţa dintre un ideal şi o iluzie.

Idealul pe care îl atinsesem era că am contribuit la prăbuşirea regimului totalitar comunist şi că am făcut posibilă reîntoarcerea libertăţii în ţara noastră. Dar, din păcate, a fost la scurt timp înlocuit cu iluzia calculului cinic, cu iluzia profitului rapid, cu iluzia că toate celelalte lucruri în afara câştigului material sunt de fapt iluzii. (mai mult…)

Barbarii care ne conduc

În ultimii 60 de ani, Pământul a pierdut peste jumătate din suprafaţa acoperită de arbori. Jumătate din arborii planetei au fost tăiaţi de dragul banilor, în numele progresului. De tăiat s-a tăiat mai mult acolo unde flămânzii de bani au găsit legi strâmbe şi conducători corupţi, gata să sprijine „progresul” pentru un comision oarecare.

România e din păcate o astfel de ţară unde drujba şi buldozerul fac legea, pentru că moravurile politice sunt cum sunt, iar civismul e sub nivelul mării. În România se lucrează mult şi prost. Culmea cinismului e că natura e distrusă uneori tocmai pentru a se prădui banii fondului de mediu. În loc ca din banii alocaţi mediului să se facă împăduriri şi renaturări, singurele durabile şi eficiente în combaterea poluării, la noi ei sunt jefuiţi prin „lucrări”.

Lucrări inutile şi hidoase de amenajări de râuri sau reamenajări de parcuri, adică mult beton (dale etc.) şi tot mai puţini arbori. Plus obişnuitele lucrări la drumuri, parcări şi altele de acest fel, unele necesare, altele nu, dar majoritatea executate cu un dispreţ grobian faţă de natură, de viaţă, de sănătatea oamenilor.

Dacă s-ar dori, multe lucrări s-ar putea face şi cruţându-se arborii dătători de sănătate, dar pitecantropul modern se gândeşte doar la banul care îi intră în buzunar fără să muncească. Cum să faci parcări păstrând şi arborii, dacă în fiecare roabă de asfalt e un comision pe care nu vrei să îl ratezi?

Unii dau aurul ţării pe un comision oficial de nimic (probabil cel neoficial e suficient de mare), aducând otrăvuri ce vor distruge durabil regiunea afectată, alţii deschid hidrocentrale rudimentare pe cât mai multe râuri, ucigându-le, alţii fac fabrici de curent pe lemn, că încă mai sunt nişte păduri ce pot fi furate sau vândute pe mărunţiş, în fine, alţii taie în oraşe mii de arbori care ne dau sănătate, ca să avem cât mai multe pieţe pietonale sau promenade de-a lungul unui râu, de parcă în asta constă calitatea vieţii, nu mai degrabă într-un aer respirabil.

Vechii barbari trăiau în natură, în păduri, de unde atacau uneori oraşele şi omorau şi oameni nevinovaţi. Noii barbari trăiesc în oraşe şi distrug, orbiţi de lăcomie, în numele progresului şi civilizaţiei, tot ceea ce ţine de natură, păduri, arbori, râuri, ucigând treptat, dar sigur, toţi nevinovaţii Terrei: plante, animale, oameni.

Specialiştii în dezastre de la primărie

Actualei administraţii orădene îi lipsesc mulţi specialişti, dar nu şi cei în comunicare. Putem spune chiar că actuala echipă de la primărie îi dă clasă celei anterioare la capitolul comunicare. O tehnică eficientă folosită constant e repetarea la nesfârşit a unor mesaje pozitive: anunţarea ideii unui proiect, apoi iminenta lui demarare, începutul lucrărilor, a 586-a lovitură de cazma, al 723-lea cancioc de mortar, vizita de constatare a bunului mers al lucrărilor, conferinţa de presă pe şantier la reluarea lucrărilor după dezgheţ, apropiata finalizare a lucrărilor, inaugurarea parţială a obiectivului, tăierea definitivă de panglică, detalierea retuşărilor efectuate, sinteza anuală, cea de doi ani etc.

În domeniul spaţiilor verzi, tehnica aceasta a atins paroxismul: aflăm tot timpul de noi planuri de parcuri, de împăduriri pe sute de hectare (pe care unii le văd realizate cu asistaţii sociali, care, majoritatea, pot ţine mâna doar orizontal, cu palma în sus), de plantări de jdemii de puieţi cu voluntari. Dacă nu ieşi pe stradă, ai impresia că trăim într-un mare parc şi că edilii ar mai trebui să-şi întoarcă faţa şi spre alte probleme, nu doar spre spaţiile verzi, care conform raportărilor depăşesc de câteva ori suprafaţa oraşului.

Dincolo de minunata lume a propagandei se află o realitate cât se poate de tristă: se plantează anual mii de puieţi, dar de prins se prind foarte puţini, pentru că lumea nu îşi murdăreşte pantofii ca să planteze cum trebuie, iar de udat îi udă ploaia, dacă plouă. Se plantează şi cu firme de specialitate sute de puieţi, dar din ei o bună parte sunt arbuşti ornamentali băgaţi la grămadă în statistică. Despre sutele, poate miile de arbori maturi care se taie anual în oraş nu se vorbeşte însă în comunicatele oficiale. (mai mult…)

Politicieni şi politicianisme

Zilele trecute, domnul Radu Ţîrle, preşedintele Consiliul Judeţean Bihor, şi-a manifestat îngrijorarea că defrişările de pe Valea Aleului, unde a adus nişte investitori americani pentru a face un sat de vacanţă, pun în pericol investiţia de 7 milioane de dolari pe care aceştia vor să o facă în zonă.

Donald Lothrop, reprezentantul investitorilor americani, l-a anunţat pe domnul Ţîrle că „avem o problemă urgentă care ameninţă investiţiile noastre în Pietroasa. Tăietori ilegali de lemne doboară pădurea de pe valea rîului nostru. Poza ataşată a fost făcută pe 14 aprilie. Defrişările sînt atît de intense încît rîul e acoperit cu lemne. Aceasta este o încălcare flagrantă a Legii Silvice 46/2008.

Ieri dimineaţă (14 aprilie – n.r. Jurnal Bihorean), l-am întîlnit pe Cireap Pădurean, pădurar-şef pentru Pietroasa. A admis că tăierile sunt ilegale, dar a REFUZAT să le oprească. Aseară (14 aprilie – n.r.) am mers la Consiliul Local Pietroasa şi le-am cerut să stopeze imediat tăierile din pădurea comunei. Comunitatea aproape că nu primeşte niciun ban pentru pădurea ei, deşi s-a furat lemn în valoare de circa 200.000 de dolari. Acesta este motivul pentru care comuna nu îşi permite servicii medicale şi de educaţie, fiindcă îi sînt furate bunurile. Mi-aţi spus să sun poliţia cînd se întîmplă. Dar aceasta nu a funcţionat ieri. Aş dori să trimiteţi poliţia pe văile Sebişel şi Aleu ca să stopeze toate tăierile. (mai mult…)

Planeta România

La o privire din afară, România e o ţară derutantă, locuită parcă de două popoare. O parte din români vor să trăiască normal, ca în Europa, iar cealaltă parte, ale cărei interese adesea ilegitime ar fi afectate de normalitate, ne procopsesc cu o corupţie ca la maica Rusia acasă.

De aceea şi cuvintele au înţelesuri diferite în „europeană” sau în româna actuală. Dacă în europeană drepturile omului sunt drepturi pe care le ai prin naştere, în română înseamnă că trebuie „să dai dreptul” ca să obţii ceea ce ţi se cuvine în mod normal.

Dacă în Europa instituţiile statului funcţionează după reguli bine stabilite pentru a servi cetăţeanul, în România ai de multe ori impresia că administraţia e un fel de bordel suprarealist în care cetăţeanul, care plăteşte taxe şi impozite, deci şi salariile funcţionarilor, e supus la tot felul de perversiuni până cedează şi mai plăteşte încă o dată – dând şpagă. (mai mult…)