Despre natură şi planeta România

Archive for Ianuarie, 2016

Zi de zi

Interviu în revista Zi de zi

Orlando Balaş este Lector Universitar la Facultatea de Litere, Universitatea Oradea, membru al Societăţii Germaniştilor din România şi Director de Programe al Academiei Civice Bihor. A urmat studiile de romanistică şi germanistică la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi a participat la mai multe stagii de pregătire şi cercetare la universităţi din Germania şi Austria. A publicat, printre altele, la Editura Echinox volumele “Borderline” (versuri, 1995) şi “Reprezentări ale feminitaţii în eposul germanic medieval” (2007), iar la Editura Primus volumul “Ecologie şi religie” (2011) şi este autorul cărţilor Limba germană. Simplu şi eficient și Limba germană. Exerciții de gramatică și vocabular, publicate la editura Polirom. S-a născut la Oradea într-o familie de profesori, dascăli iubiţi de elevii dumnealor. Se pare că Orlando păstrează această tradiţie, alegând să devină el însuşi profesor şi să se ghideze după aceleaşi principii de viaţă învăţate de la părinţii săi: să nu mintă şi să nu se mintă, să fie responsabil pentru el însuşi, dar şi pentru tot ceea ce-l înconjoară şi să pună pasiune şi suflet în ceea ce face. Născut sub semnul Berbecului, Orlando este un om care-şi urmează propriul drum şi nu-i plac ambiguităţile. Este devotat copiilor săi, aşa cum au fost şi părinţii săi şi doreşte ca fetiţa şi băiatul său să trăiască într-o lume a valorilor şi plină de iubire.

Orlando Balas Defrisari

 

Rep.: Ce-ţi doreşti cel mai mult pentru copiii tăi?
O.B.: O viaţă frumoasă şi normală, într-un mediu social şi natural sănătos.
Rep.: Dacă ţi-ai fi trăit copilăria şi adolescenţa abia după anii ’90, crezi că ai fi făcut altceva decât ceea ce faci acum ? Din punct de vedere profesional, ai fi ales un alt drum?
O.B.: Probabil că aş fi avut o altă evoluţie, chiar dacă aş fi fost tot ceea ce sunt acum, adică profesor de germană în România.Tinerii din ziua de azi au posibilităţi de informare, de circulaţie şi de exprimare mult mai vaste decât cei de dinainte de 1989. Iar cei din România datorează asta celor care în decembrie 1989 au murit pentru libertatea noastră, şi pentru asta ar trebui să fim cu toţii ceva mai responsabili, măcar din respect pentru ei. Drumul pe care am mers eu nu a depins însă doar de momentul în care am pornit la drum, ci şi de alte circumstanţe şi alegeri personale.
Rep.: Limba germană şi mediul au făcut parte din preocupările adolescentului Orlando Balaş?
O.B.: Limba germană a făcut parte din preocupările mele abia din clasa a XI-a, după ce domnul profesor Ioan Kohn a observat că aş avea talent pentru limbi străine şi m-a convins să mă transfer de la bio-chimie la filologie. Cărţile şi articolele pe care le-am publicat, traducerile din limba germană şi faptul că predau limba germană studenţilor mei, sunt dovada faptului că acesta a trebuit să fie drumul meu în viaţă. Iar în ceea ce priveşte mediul, pot afirma că natura este într-o stare gravă datorită modului nostru de viaţă, iar acest lucru l-am conştientizat atunci şi mi s-a confirmat mai târziu.
Rep.: Ce anume te motivează în munca cu studenţii ? Ce te atrage cel mai mult la profesia ta?
O.B.. Aici e ca şi cu dragostea. E greu să spui de ce iubeşti pe cineva cu adevărat sau de ce îţi place o profesie. Probabil că m-am născut ca să fiu profesor. Din punctul meu de vedere, e cea mai frumoasă profesie, care îţi oferă şansa evoluţiei interioare şi a unei mari libertăţi. Lucrezi cu mintea, a ta şi a altora.
Rep.: Manualul de limbă germană semnat de Orlando Balaş se află pe mesele multor studenţi sau tineri profesori de limbă germană… „Limba germană: Simplu şi eficient”. Cum a fost drumul tău prin viaţă până în acest moment? Simplu… eficient?
O.B.: N-a fost nici simplu, nici atât de eficient cât ar fi putut fi sau mi-aş fi dorit să fie. Faptul că sunt autorul unor cărţi folositoare mă bucură. Faptul că nu am scris alte cărţi, că nu am făcut unele alegeri mai inspirate, că am risipit timp şi poate „talanţi”, îl regret.
Rep.: Consideri o şansă sau un ghinion faptul că te-ai născut în România?
O.B.. E un fapt, pur şi simplu. Ne naştem şi trăim în nişte circumstanţe. Încerc să trăiesc decent şi să fac ce trebuie în circumstanţele date. Faptul că nu trăim într-o zonă de război, e o şansă. Faptul că trăim într-o ţară fără respect pentru legi, pentru reguli, pentru valori şi principii, pentru aproapele nostru, e o neşansă.
Rep.: Cum percepi individul de astăzi? Cum îi percepi pe oameni? Evoluăm? Suntem liberi? Suntem mai deştepţi?
O.B.: Cred că acumulăm tot mai mult din punct de vedere material şi pierdem spiritual şi sufleteşte. Nu suntem liberi. Nu suntem mai deştepţi. Suntem în fiecare zi mai înrobiţi unui mod de viaţă dăunător pentru noi şi pentru generaţiile viitoare, bazat pe egoism, pe iresponsabilitate, pe hiperconsumul de bunuri materiale într-o lume cu resurse finite, care, folosite de noi în exces, lipsesc altora şi mai ales celor care vor veni după noi.
Rep.: Dacă rămânem puţin în acelaşi registru… Ce părere ai despre tehnologizare? Ne este benefică? Nu ne îndepărtează unii de alţii sau chiar de noi înşine?
O.B.: Tehnologizarea aduce nişte facilităţi, dar are şi dezavantaje, printre care şi cele pe care le menţionezi. Nu cred că tehnologia poate rezolva problemele oamenilor. Cred că tehnologia e o parte şi o cauză a problemelor oamenilor.
Rep.: Care sunt valorile după care te ghidezi?
O.B.: Cele care derivă din faptul că trăim o existenţă finită într-un univers infinit.
Rep.: Crezi în iubire?
O.B.: Da. Cred că e mai important să iubeşti decît să ai dreptate şi că iubirea, în formele ei variate, dă sens vieţii.
Rep.: Care este credinţa ta?
O.B.: Ca aspiraţie şi profesiune de credinţă sunt creştin.
Rep.: Care este cel mai important lucru pentru tine în această viaţă?
O.B.: Viaţa. Iubirea. Responsabilitatea faţă de viaţă şi faţă de cei pe care îi iubesc.
Rep.: Ai regrete?
O.B.: Da.
Rep.: Dacă ai putea, ai schimba ceva la viaţa ta?
O.B.: Da. Trecutul nu îl mai putem schimba, dar în rest, viaţa e un joc deschis şi schimbăm mereu ceva la viaţa noastră, prin alegerile noastre.
Rep.: Care este cea mai mare provocare a ta pe plan profesional?
O.B.: Să îmi fac meseria bine, să dăruiesc, să nu pierd vremea celor cu care lucrez.
Rep.: Dar pe plan personal?
O.B.: Să fiu eu însumi şi să fac ceea ce trebuie, acolo şi unde trebuie.
Rep.: Mesajul tău pentru tineri?
O.B.: Să nu mintă şi să nu se mintă. Să fie responsabili cu ei şi cu tot ceea ce îi înconjoară. Să nu piardă timpul. Să nu facă rău, să nu producă suferinţă. Să aline suferinţa acolo unde o întîlnesc. Să nu precupeţească binele pe care îl pot face. Să iubească, să fie generoşi şi să se bucure de viaţă.

Claudia Ignat