Despre natură şi planeta România

Dintre toate meseriile pe care le-am practicat, cea care mi-a făcut și îmi face cea mai mare plăcere, cea care mă face fericit profesional, este cea de profesor. E greu să explic cuiva care nu e profesor de ce această meserie te poate face fericit, de ce poți să te simți împlinit omenește și profesional predînd chiar într-un sistem de învățămînt ca și cel din România, care nu pune accent pe calitate, pe performanța celor care predau sau care învață, ci de multe ori e o formă de asistență socială, de șomaj mascat, de chioșc de diplome.

A fi profesor e un har, trebuie să te naști pentru asta, și dacă faci bine, cu dăruire, lucrul pentru care ai fost dotat sau trimis în lume, atunci acest lucru te poate face fericit. Fericit e profesorul care își face meseria cu dragoste și dăruire, fericit medicul, fericit preotul ș.a.m.d. În plus, anumite profesii au parcă și ceva mai nobil, prin aceea că ele constă în servirea celorlați. Iar a fi profesor înseamnă a-i servi, a le aduce servicii elevilor sau studenților. A-i face mai bogați în cunoștințe, uimiri, curiozități, interese, a le explica, a-i învăța, a le deschide ochii asupra frumuseții lumii – iar acest lucru poți să îl faci indiferent dacă ești profesor de matematică, de desen sau poate chiar și de contabilitate. Pentru că a fi profesor nu înseamnă doar a informa, ci și a forma. Nu înseamnă doar a prezenta inteligibil niște cunoștințe, ci și a lucra cu intelectul, sufletul și conștiința elevilor sau studenților. A-ți lăsa amprenta asupra devenirii, ființei lor. Și asta înseamnă responsabilitate. Și consum de energie și trecere a interesului personal în plan secund, uneori.

Dar munca profesorului, disprețuită sau puțin prețuită de multe ori, are o răsplată imensă. Nu în ceruri, ci aici pe pămînt. E bucuria de a întîlni oameni vii, oameni frumoși, oameni dornici să învețe. Colegi, pînă la urmă, pentru că asta sînt elevii și profesorul, colegi – de la con-legere, „a citi împreună”. Și profesorul învață de la elevi. Și eu am învățat și învăț de la studenții mei.

Cel mai frumos lucru despre profesia mea l-am citit de curînd în compunerea unei studente despre „țelul ei profesional”. Respectiva studentă se numără printre cei ce se întrețin muncind de la o vîrstă fragedă. În compunerea scrisă într-o germană frumoasă spunea că a lucrat în sistemul bancar, dar a simțit că nu asta e chemarea ei. Acum lucrează la o firmă și noul job nu îi lasă mult timp pentru frecventarea facultății. Dar recuperează învățînd mult individual. A scris că visul ei e să devină profesor, chiar dacă așa va cîștiga mai puțin decît la firmă sau la bancă. Și argumenta de ce dorește asta. Pentru că la firmă ai concediu scurt, șefi tîmpiți și timp puțin pentru a citi, pentru a învăța ceva nou. În schimb, a fi profesor înseamnă să îți folosești mintea, să citești, să înveți mereu ceva nou.

Înseamnă, a spus în încheiere, să ai șansa să fii mîine mai bun decît azi.

Mi-aș dori ca, odată, copiii mei să aibă șansa de a avea profesori ca și ea.

Reclame

Comments on: "Profesor – cea mai frumoasă definiție" (11)

  1. Un articol frumos de la un profesor adevărat.

  2. Foarte adevarat. Atunci cand elevii sunt dedicati si respectuosi, meseria de profesor poate aduce infinite satisfactii.

  3. Frumos scris. Felicitări!

  4. Mare dreptate ai, Orlando. E una dintre cele mai frumoase meserii. Şi eu tot pe asta aş alege-o dacă ar fi s-o iau de la capăt. Abia după câţiva ani buni de experienţă îţi dai seama cât de frumos poate fi şi ce împliniri îţi dă. Pe lângă tot ce ai punctat mai sus, te face să te simţi tânăr mereu. În fiecare an. Chiar dacă trec mulţi pe lângă noi.

  5. Frumos!

  6. Molnár Judit said:

    Mare adevar ai grăit, domnule Orlando. Sunt de acord, cu o singura obiecție: fiecare meserie este cea mai frumoasă pentru cel care o exercită cu toată dăruirea. Și totuși, să „lucrezi” cu oamenii înseamnă ceva aparte, ceva în plus. Aș fi curioasă în ce proporție e considerată preocuparea noastră cea de toate zilele meserie, profesie sau vocație.

    • Vă mulțumesc pentru intervenție, care înseamnă mult pentru mine venind de la dumneavoastră. Mărturisesc că am scris textul și cu gîndul la colegii profesori, la noi toți, întrebîndu-mă cîți oare avem o viziune atît de frumoasă despre propria profesie precum o are tînăra care, în ciuda tuturor greutăților și a perspectivelor financiare nu neapărat optimiste, aspiră să devină profesoară…

  7. Ana-Maria said:

    In ziua de azi nimeni nu mai vrea sa aiba o cariera, ci doar sa acceada la o situatie materiala superioara celuilalt cat mai repede cu putinta, pentru ca pana sa ajungi sa ai o cariera trebuie sa treci prin toate etapele firesti si absolut necesare de dezvoltare. Pentru aceasta ai nevoie de timp, de rabdare, trebuie sa muncesti foarte mult, trebuie sa stii sa pornesti de jos si sa apleci capul inaintea celorlalti atunci cand este cazul. Trebuie insa si sa iti placa ceea ce faci, sa ai foarte multa vointa, sa investesti foarte mult suflet in munca pe care o depui si sa stii sa vezi, sa intelegi si sa apreciezi asa cum se cuvine frumusetea muncii tale intrucat doar asa poti avea satisfactii care iti dau puterea sa perseverezi. Facand ceva ce nu iti place doar de dragul mirajului unui salariu mare, te chinui pe tine si pe cei dragi tie si nu poti ajunge un specialist in domeniul respectiv, iar rezultatul este plafonarea in mediocritate. Ori cand esti un mediocru nu ai siguranta locului de munca, nu ai respectul celor din jur, nu poti fi performant si nu poti simti ca ai avea niciun fel de satisfactii. Generatiile tinere insa sunt influentate in mod negativ de reusita numerosilor parveniti intens mediatizati si prezentati ca un fel de model (cand de fapt ei sunt de foarte multe ori niste simpli mediocri), iar astfel ajung ca in orientarea lor profesionala sa tina cont doar de criterii superficiale. Si din pacate rezultatul este vizibil oriunde ai intoarce privirea.

    • Mulțumesc pentru mesaj! Cu o corectură – adică nu nimeni, ci mai puțini vor să își construiască o carieră prin muncă, efort – rîndurile dumneavoastră de acum sînt pline de un adevăr trist, dar la fel de frumoase ca și compunerea pe care ați scris-o și de la care a pornit acest articol. Felicitări și mult succes! Orice ați deveni, să fiți în primul rînd dumneavoastră, să nu vă molipsiți de mediocritate și desigur, să fiți, spiritual, mîine mai bună, mai bogată decît azi!

  8. Dan Negrut said:

    Ai dreptate, Orlando. Subscriu cu totul la parerile tale. Vin si eu cu o povestioara adevarata. Cu cativa ani in urma, intrebandu-i pe studentii din Anul I ce doresc sa devina la finalizarea studiilor, majoritatea mi-au raspuns „interpreti, traducatori, etc” si foarte putini „profesor”. Le-am spus atunci ca este o meserie frumoasa si plina de bucurii (nu neaparat financiare) si ca le doresc sa devina profesori. Una dintre studente, cu ochii scaparatori de inteligenta, a strambat putin din nas si nu a spus nimic. Anii au trecut si, la cativa ani de la terminarea facultatii, m-am intalnit din nou cu aceeasi studenta, care mi-a spus ca isi aduce aminte de cuvintele de la primele cursuri practice. Lucrase ca traducator, traducator de filme, interpret, facuse bani frumusei, iar la un moment dat a inceput sa predea limba engleza intr-un satuc, undeva pe langa Tileagd. Mi-a spus ca regreta ca nu si-a ales aceasta meserie de la inceput, deoarece este singura de care se simte cu adevarat apropiata si pe care o face cu bucurie.
    AI dreptate, ne informam si ne formam studentii, iar calitatea actului educational este data de multe ori de faptul ca traim si ne pregatim cu aceeasi emotie, de fiecare data, un curs, un seminar sau un curs practic. Cata vreme nu vom cadea prada uzurii si nu ne vom complace in a ne face mecanic meseria, eu zic ca va fi bine.

  9. Emma Zgîrcea, Bălţi, R. Moldova said:

    Nişte gînduri foarte frumoase. Nu-mi pare rău că am ales această profesie. E vocaţia celor care vor să dăruiască necondiţionat şi vor arde ca o lumînare luminînd pe alţii.
    „Cînd frunzele toamnei şoptesc
    Şigîndul ia drumul ” spre stele
    Iubite dascăl, tu doreşti
    Să luminezi ca soarele,
    Clopoţelul inimii înaripat
    Ochi de copil să-nsenineze…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: