Despre natură şi planeta România

Actualei administraţii orădene îi lipsesc mulţi specialişti, dar nu şi cei în comunicare. Putem spune chiar că actuala echipă de la primărie îi dă clasă celei anterioare la capitolul comunicare. O tehnică eficientă folosită constant e repetarea la nesfârşit a unor mesaje pozitive: anunţarea ideii unui proiect, apoi iminenta lui demarare, începutul lucrărilor, a 586-a lovitură de cazma, al 723-lea cancioc de mortar, vizita de constatare a bunului mers al lucrărilor, conferinţa de presă pe şantier la reluarea lucrărilor după dezgheţ, apropiata finalizare a lucrărilor, inaugurarea parţială a obiectivului, tăierea definitivă de panglică, detalierea retuşărilor efectuate, sinteza anuală, cea de doi ani etc.

În domeniul spaţiilor verzi, tehnica aceasta a atins paroxismul: aflăm tot timpul de noi planuri de parcuri, de împăduriri pe sute de hectare (pe care unii le văd realizate cu asistaţii sociali, care, majoritatea, pot ţine mâna doar orizontal, cu palma în sus), de plantări de jdemii de puieţi cu voluntari. Dacă nu ieşi pe stradă, ai impresia că trăim într-un mare parc şi că edilii ar mai trebui să-şi întoarcă faţa şi spre alte probleme, nu doar spre spaţiile verzi, care conform raportărilor depăşesc de câteva ori suprafaţa oraşului.

Dincolo de minunata lume a propagandei se află o realitate cât se poate de tristă: se plantează anual mii de puieţi, dar de prins se prind foarte puţini, pentru că lumea nu îşi murdăreşte pantofii ca să planteze cum trebuie, iar de udat îi udă ploaia, dacă plouă. Se plantează şi cu firme de specialitate sute de puieţi, dar din ei o bună parte sunt arbuşti ornamentali băgaţi la grămadă în statistică. Despre sutele, poate miile de arbori maturi care se taie anual în oraş nu se vorbeşte însă în comunicatele oficiale.

I se pare cuiva că un copac îi face mai multă umbră decât i-ar trebui sau îi reduce vizibilitatea ABC-ului? Face cerere la primărie şi spune că arborele e înclinat la 87 de grade, deci prezintă pericol de prăbuşire în cazul unei furtuni sau al unui cutremur, iar o comisie, alcătuită din patru funcţionari şi un demnitar care, nefiind specialişti în botanică, probabil sunt specialişti în dezastre, aprobă tăierea. De păsat nu le pasă, de ştiut nu le cere nimeni să ştie.

Recent am trecut pe strada Constantin Noica (fostă Koreea), unde la numărul 26 tocmai fusese tăiat un cireş pe rod şi apoi coroana unui tei argintiu. Amândoi arborii erau perfect sănătoşi. Ce-i drept, trunchiul teiului nu era perfect vertical, cum e românul verde, care nu se înclină nici măcar în faţa şpăgii, dar ar fi putut cădea doar dacă era lovit de un buldozer. Însă fiind în faţa unui apartament cu geamurile spre vest, proprietarii apartamentului, pe care îi deranja umbra făcută de copaci, susţinuţi de administratoarea blocului, au cerut tăierea lor, motivând că se pot prăbuşi pe trotuar în caz de dezastru natural. Oamenii de la firma angajată să facă tăieri şi „toaletări” (o modă foarte păguboasă, deoarece copacii toaletaţi se îmbolnăvesc frecvent, fac scorburi, se şubrezesc şi trebuie tăiaţi în cele din urmă) erau şi ei uimiţi de cererea primăriei. Şeful echipei mi-a spus că el chiar l-a întrebat pe funcţionarul care i-a dictat (!?) în faţa primăriei lista cu arborii de tăiat, dacă şi aceştia, care sunt evident sănătoşi, trebuie sacrificaţi. Funcţionarul i-a spus că da, că trebuie tăiaţi în regim de urgenţă.

L-am sunat pe funcţionar să îl întreb cum a putut aproba aşa ceva. A negat că ar fi făcut asta. Am chemat poliţia comunitară, care a făcut investigaţii şi a descoperit că tăierea era cu acte în regulă (deci s-au respectat normele de mediu, putem sta liniştiţi). Inspectorul de spaţii verzi, şeful de serviciu, directorul adjunct responsabil de spaţii verzi, directorul direcţiei tehnice şi viceprimarul responsabil de direcţia tehnică au semnat actul de condamnare la moarte a acelor arbori. Fără nici o remuşcare şi fără nici o calificare în domeniu, fără să ceară părerea vreunui specialist – şi sunt totuşi destui în Oradea care aveau calificarea să aprecieze starea de sănătate a arborilor şi eventualul pericol pe care îl reprezintă pentru populaţie.

Asta e adevărata măsură a respectului edililor pentru natură şi pentru sănătatea noastră: e plină primăria de oameni angajaţi pe bază de cunoştinţe (pile), unii aduşi pe posturi călduţe chiar în vremuri de restricţii bugetare, dar nu s-a găsit un loc şi pentru un dendrolog, un fitopatolog sau măcar un peisagist, care să poată emite o părere avizată despre arborii din oraş. Nu merită natura atâta, nu merităm nici noi. Să trăim bine, să putem număra puieţii din comunicate, că arborii maturi sănătoşi sunt prea periculoşi pentru străzile din Oradea!

Reclame

Comments on: "Specialiştii în dezastre de la primărie" (4)

  1. Nicolae R Daramus said:

    Mutilarea arborilor din perimetrul urban sau de pe langa drumuri a intrat intr-o era a turbarii edililor intregii tari. Nu este numai o moda bihoreana.
    In tarile care conteaza ( Romania nu este o astfel de tara, desi este “integrata” , caci orice organism international trebuie sa aiba si o latrina, nu?) toaletarea arborilor este gestionata cu scrupulozitate stiintifica si morala, nefiind la cheremul drujbelor unor scursori sociale, anajate de catre primarii.
    Cum, de altfel, tot in tarile care conteaza, nici despaduririle si nici asfaltarile de drumuri in habitatele salbatice, nu sunt la cheremul vointei unor ignoranti, sub pretextul absorbtiei de fonduri europene, al locurilor de munca si al dezvoltarii.
    Romania a existat strict intre 1918 si 1989.

    • Din păcate nu e nimic de adăugat la diagnosticul dat de dumneavoastră. Culmea e că tocmai agenţii disoluţiei statului România – conducătorii ei de la orice nivel de după 1989, căci s-au recrutat şi sprijinit pe bază de cospiritualitate, neadmiţând corpuri străine, de fapt celule sănătoase în cancerul pe care îl reprezintă – vorbesc cu emfază, cu emoţie, cu transpiraţie, despre Statul Român. Stat Român ai cărui stâlpi sunt ei, evident, pricepuţi la toate, de la drumuri, la spaţii verzi, la “dezvoltare durabilă”.

  2. Presa Mioritica said:

    „Dincolo de minunata lume a propagandei se află o realitate cât se poate de tristă: se plantează anual mii de puieţi, dar de prins se prind foarte puţini, pentru că lumea nu îşi murdăreşte pantofii ca să planteze cum trebuie, iar de udat îi udă ploaia, dacă plouă.”

    O fi minunata lumea propagandei, dar cum se explica cele de mai sus, in lumina celor de mai jos:

    „În cursul zilei de azi, 6 mai 2011 Primăria Oradea prin Direcţia Tehnică a finalizat acţiunea de verificare a stării de sănătate a arborilor şi arbuştilor plantaţi în cadrul campaniei de toamnă 2010 şi a campaniei de primăvară 2011 cu firmele de specialitate, dar şi prin acţiunile de voluntariat.
    În urma acestei acţiuni, specialiştii Direcţiei Tehnice au transmis firmelor specializate: S.C Adenandra, S.C. Paniman şi S.C RER Ecologic Service (firme care au şi plantat arborii) notificări în vederea luării măsurilor de înlocuire a arborilor uscaţi.
    Din cei 1200 de arbori verificaţi, se vor înlocui un număr de 55 de arbori (care după plantare nu au pornit în vegetaţie). Înlocuirea acestor arbori va fi făcută în cadrul campaniei de plantări de toamnă din acest an, de către cele trei firme menţionate mai sus, pe cheltuiala lor.
    Totodată, au fost verificaţi şi arborii plantaţi prin acţiunile de voluntariat (aproximativ 5000 de arbori plantaţi), constatându-se că în proporţie de 80% au pornit în vegetaţie. Urmează, ca municipalitatea să înlocuiască restul de arbori (cei uscaţi) cu arbori de la pepiniera RAPAS, în cadrul plantărilor de toamnă.”

    Probabil e inutila interventia, dar faptul ca cele afirmate in articol nu prea tin cont de realitate se datoreaza probabil fanatismului verde.

    • Buna ziua!
      Vă rog să mergeţi de exemplu pe Calea Aradului, să vedeţi câţi din puieţii plantaţi în toamna 2010 s-au prins. Dacă sunt 80%, atunci sunteţi un fericit care se hrăneşte cu şi respiră cuvinte – din comunicatele oficiale. Daţi-mi voie să nu cred orbeşte în ceea ce scrie în comunicatele oricui, ci să mă bazez pe ceea ce văd. Şi văd că se taie arbori de talie mare, maturi, care pot da oxigen şi protecţie împotriva poluării, şi se plantează arbuşti şi subarbuşti. Haideţi să ne întâlnim şi să vă arăt la concret despre ce e vorba. Iar acele plante pitice sunt băgate în statistica de „copaci” plantaţi, în schimb statistici cu cei foarte mulţi arbori de talie mare tăiaţi nu prea se fac publice.
      În altă ordine de idei, îmi puteţi numi un singur specialist în arbori din primărie? Pot fi oameni bine intenţionaţi, dar cunoştinţe de specialitate, nici atestate, nici neatestate, nu au. Iar în primărie ordinul se execută, nu se discută. Dacă dumneavoastră credeţi altceva, chiar sunteţi un fericit. Dream on!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: