Despre natură şi planeta România

Ecologie şi Religie

Academia Civică Bihor a organizat împreună cu Clubul Kiwanis Oradea şi Zona Metropolitană Oradea un simpozion naţional despre ecologie şi religie care s-a desfăşurat în 11 şi 12 martie la Hotelul Continental Forum şi la Centrul Don Orione din Oradea. Simpozionul a fost moderat de Orlando Balaş (Academia Civică Bihor), Eugenia Mitraşcă (Clubul Kiwanis) şi Adrian Foghiş (Zona Metropolitană Oradea).

Orlando Balaş, Anna Marossy, Adrian Foghiş

Simpozionul a reunit reprezentanţi ai societăţii civile şi ai diferitelor religii şi confesiuni din România, animaţi de grija faţă de starea de suferinţă a naturii, a Creaţiei, în urma agresiunii la care este supusă de către stilul de viaţă modern, orientat preponderent spre consum material, în contradicţie cu preceptele fundamentale ale tuturor religiilor.

De asemenea, simpozionul a omagiat activitatea pro-natura a doamnei biolog Anna Marossy, membră a Comisiei Monumentelor Naturii a Academiei Române şi a Consiliului Economic şi Social al ONU de la Geneva, care a împlinit în data de 12 martie „de patru ori 20 de ani”, după cum s-a exprimat sărbătorita.

Conducători şi reprezentanţi ai cultelor din România au prezentat modul în care este văzută problema responsabilităţii faţă de natură de către religia, respectiv confesiunea lor.

Mohamed Osman, Veronica Cabalaş, Abraham Ehrenfeld, Daniel Tanc, Mihai Vătămănelu, Virgil Bercea, Böcskei Laszlo, Matyas Attila, Laurenţiu Lazăr, Farkas Zoltan, Vasile Cristea

PS Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, a vorbit despre conceptul de „ecologie umană”, promovat atât de Papa Ioan Paul al II-lea, cât şi de Papa Benedict al XVI-lea, care defineşte datoria omului de a respecta şi proteja viaţa şi ambientul natural. „Credincioşii trebuie să regăsească în natură rezultatul intervenţiei creatoare a Domnului pe care fiinţele umane îl pot folosi responsabil în satisfacerea nevoilor legitime respectând echilibrul creaţiei. Pământul este un dar al Creatorului care trebuie „păzit şi cultivat” iar dacă legătura dintre fiinţa umană şi mediul înconjurător va fi tot mai strânsă atunci îl vom putea lăsa, pământul, moştenire generaţiilor viitoare pentru ca ele să-l locuiască cu demnitate.“ PS Virgil a arătat că distrugerea naturii este rezultatul stării materiale şi morale precare a oamenilor, iar Biserica are datoria să îi educe pe aceştia, să îi înveţe că natura nu este doar un izvor de îmbogăţire şi că modul în care omul tratează pământul se reflectă asupra modului în care se tratează pe sine însuşi. „Religia, mai mult, toate religiile – da, am spus nu toate confesiunile creştine, ci toate religiile lumii – sunt foarte importante, deoarece constituie forţa motrice spirituală pentru construirea unei mentalităţi noi a omului în raport cu natura. Această mentalitate nouă poate ajuta omul să treacă de la ideea de natură la cea de Creaţie care-l implică în proiectul Creatorului, iar apoi omul, creştinul devine colaborator al lui Dumnezeu în protejarea şi salvarea (mântuirea) întregii Creaţii.“

PS Böcskei László, Episcop romano-catolic de Oradea, a continuat în acelaşi spirit: „Reflecţiile bisericii noastre pe tema protejării Creaţiei se regăsesc în documente şi în Catehism. Esenţială este formarea conştiinţei şi responsabilităţii fiecărui om pentru a lua atitudine să cultive Grădina Lumii. Dar stăpânirea dată omului nu e o libertate absolută, să dispună după bunul plac de creaţiile lui Dumnezeu. Papa Benedict al XVI-lea ne îndeamnă să protejăm echilibrul fragil al naturii şi să regăsim relaţiile armonioase cu toate vieţuitoarele.”

Pastorul luteran Mátyás Attila a arătat că, aşa cum se arată în Geneză, omul este responsabil faţă de Creator şi faţă de Creaţia care i-a fost încredinţată. „Bunul creştin nu trebuie neapărat să fie ecologist şi nici să facă propagandă partidelor verzi, dar pornind de la interpretarea corectă a Scripturii trebuie să aibă grijă ca ceea ce a fost creat şi văzut ca fiind „bun” să nu devină rău, locul care a fost creat a fi prielnic menţinerii vieţii să nu devină un loc de intoxicare sau chiar de destrămare a vieţii. Trebuie să recunoaştem că în ultimele secole, prin mentalitatea şi comportamentul faţă de semenii săi sau mediul înconjurător, omul a dat dovadă de iresponsabilitate repetată, distrugând nu numai unele specii, dar şi exploatând resursele naturale fără noimă sau otrăvind apele şi solul chiar şi în propria sa grădină. Această „persistare in errare” poate avea ca rezultat distrugerea Creaţiei şi în final al omenirii.” Cauza distrugerii Creaţiei de către om este identificată de vorbitor în „dorinţă înverşunată de îmbogăţire rapidă a oamenilor”. Domnul pastor a mai spus că „Bisericile au rolul de a repeta cu glas tare că nu omul este stăpânul universului, noi suntem numai „slugi nevrednice” ale Creatorului, însărcinaţi să cultivăm şi să păstrăm ceea ce Dumnezeu ne-a încredinţat. Omul trebuie să-şi reia locul şi rolul pe care l-a primit de către Creator… Cu toţii suntem responsabili pentru ceea ce se întâmplă în lume şi noi toţi trebuie să luptăm cot la cot pentru eliberarea inimilor din sclavia, din idolatria consumismului şi să lăsăm pe Atotputernicul Dumnezeu să ne dirijeze către o viaţă care îl iubeşte pe Creator şi îi respectă Creaţia.”

Preotul ortodox Laurenţiu Lazăr a arătat că omul poate să piardă calea cea dreaptă arătată de religie, ademenit de ispita îmbogăţirii sau a parvenirii sociale. Îndepărtat de spiritualitate, trăind satisfacţiilor materiale, pe care le confundă cu fericirea, omul poate ajunge să distrugă natura, Creaţia, asemeni personajului unui roman al lui Dostoievski, care îşi dorea să salveze lumea, dar a sfârşit prin a deveni un criminal. În viziunea vorbitorului, oamenii bisericii au datoria să îi educe pe credincioşi, prin predici şi prin exemplul propriu, pentru a respecta natura, pentru că modul în care omul se raportează la Creaţie reflectă modul în care acesta se raportează şi la Creator.

Pastorul Farkas Zsolt, reprezentantul Episcopiei Reformate Oradea, a făcut apel la literatura română şi maghiară, atât cea populară, cât şi cea cultă, pentru a arăta ce dar minunat este pentru om natura, a cărei frumuseţe nu poate fi descrisă complet în nici o limbă. Omul nu are dreptul să se comporte cu natura ca şi cu o marfă din care obţine profit, deoarece este Darul lui Dumnezeu. „Ştim că în faţa lui Dumnezeu trebuie să dăm socoteală pentru lucrurile făcute şi pentru lucrurile primite, cum ar fi viaţa, familia, copiii şi nu în ultimul rând natura. Este un mesaj foarte important: trebuie să răspundem în faţa Domnului. Ce vom zice că am făcut cu Pământul? Să fim înţelepţi şi, împreună, cu responsabilitate în faţa Domnului, să-I păstrăm porunca: să-l îngrijeşti şi să-l lucrezi, pentru că este spaţiul tău de viaţă, Darul lui Dumnezeu pentru tine.”

Călugărul franciscan Mihai Vătămănelu a vorbit despre „exemplul uimitor, dar real al Sfântului Francisc de Assisi, dragostea şi respectul său pentru creaţie.” Proclamat în 1979 de Papa Ioan Paul al II-lea „patron al ecologiştilor”, el a fost şi inspiratorul şi modelul lor. „Ne găsim în faţa unei experienţe şi a unui model de admirat întru totul şi, de ce nu, de imitat, ţinând cont că dragostea şi respectul pentru creaturile au ca rădăcină şi izvor paternitatea lui Dumnezeu şi înfrăţirea cu Isus.” Vorbitorul şi-a susţinut afirmaţiile cu întâmplări din viaţa Sfântului Francisc care ilustrează relaţia sa de dragoste faţă de toate vieţuitoarele, dar şi cu două poeme scrise de acesta, „Doamne, fă din mine un instrument al păcii Tale” şi „Cântecul Creaţiei”, în care aduce mulţumire pentru natura dăruită de Dumnezeu.

Pastorul baptist Daniel Tanc a spus că „Biserica este promotorul unor valori în societate şi este chemată în fiecare epocă să îşi împlinească menirea. Ea ar trebui să se angajeze fără nici o rezervă în promovarea valorilor care susţin şi protejează natura. Biserica trebuie să devină un model de abordare ecologică pentru societate. Biblia începe prin afirmaţia că Dumnezeu a plăsmuit o lume minunată, precizând, în acelaşi timp, că omul este responsabil de modul în care tratează natura; starea gravă în care a ajuns Creaţia cere ca omul să se întoarcă Creator, să-şi înnoiască gândirea şi să-şi reconsidere atitudinea, astfel încât Creatorul să fie slăvit, iar fiinţa umană să fie într-o relaţia de armonie cu divinitatea şi cu natura.”

Dr. Mohamed Osman şi doamna Cabalaş Veronica de la Asociaţia Culturală Islamică au vorbit despre îndrumările pe care adepţii Islamului le găsesc în Coran şi în Sunna (faptele, cuvintele şi opiniile Profetului Mohamed) în ceea ce priveşte atitudinea pe care trebuie să o aibă faţă de natură. Astfel, din cele 6000 de versete ale Coranului, 750 au ca subiect natura. Din tot cuprinsul cărţilor sfinte ale Islamului reiese grija pentru natură. Primul calif, Abubaker, a dat instrucţiuni armatelor musulmane să nu rănească femei, copii sau infirmi, dar să nici nu taie sau să ardă palmieri sau pomi roditori. „Nu sacrificaţi o oaie, cămilă sau vacă, decât pentru propria hrană. Nu tăiaţi copaci şi nu distrugeţi aşezări.” Se relatează despre Profetul Mahomed că l-ar fi certat pe unul din companionii săi pentru că a distrus un muşuroi de furnici: „Omul nu are dreptul să deranjeze sau să facă rău oricărei vietăţi, pentru că ele sunt egali cu oamenii întru Creaţie.” În religia islamică, omul este văzut nu ca un stăpân, ci ca un administrator şi beneficiar al roadelor pământului. Profetul Mahomed i-a avertizat pe adepţii săi: „Pământul este frumos şi fertil şi într-adevăr Allah v-a făcut grădinarii săi şi El va vedea cum vă faceţi datoria.”

Călugărul Mihai Fechetă din Congregaţia Don Orione a vorbit cu patos despre rolul decisiv al educaţiei inclusiv în ceea ce priveşte protejarea naturii. Citându-l pe Sfântul Don Orione, el a afirmat că „tinerii sunt comoara cea mai de preţ a familiei şi a societăţii. După modelul în care sunt educaţi şi mediul în care cresc, ei vor fi soarele sau furtuna zilei de mâine”. Părintele Mihai este convins că România şi natura ei nu vor arăta mai bine până când nu vom avea în jurul fiecărei biserici copii adunaţi de păstorii diferitelor confesiuni care să îi educe pe cei mici în spiritul dragostei şi respectului pentru Dumnezeu şi Creaţia sa. Ca şi coordonator al Comunităţii Cercetaşilor Orionini, el îi îndeamnă pe tineri să îl caute pe Dumnezeu nu numai în cărţi, ci şi în natură, care este oglinda în care se vede măreţia divină. Pornind de la etimologia cuvântului „Religie”, călugărul orionin a arătat că rolul religiei, al tuturor religiilor, este de a-l lega pe om de Divinitate. “Am putea noi, păstorii diferitelor religii, să-i ajutăm pe oameni să intre în relaţie cu Dumnezeu, fără să ţinem cont de Creaţie? Când vorbim despre Dumnezeu, nu putem ignora natura, pentru că ea este marea carte a Creatorului, cartea în care citim puteream, iubirea şi generozitatea Sa.”

În acelaşi spirit, monseniorul Florian Gui, Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice din Oradea, a subliniat importanţa descoperirii şi susţinerii tinerilor cu dragoste pentru natură, care să fie formaţi în profesii adecvate chemării lor, chiar dacă nu dispun de resurse materiale. Aceşti tineri trebuie sprijiniţi de Biserică şi de şcoală pentru a putea să aibă grijă de natură şi să educe şi generaţiile viitoare în acelaşi spirit de respect faţă de Creaţie. De asemenea, părintele Florian a vorbit despre necesitatea implicării fiecăruia dintre noi în educaţia pentru natură, pe de o parte, şi în acţiuni concrete de protejare a naturii, pe de altă parte.

Un oaspete de seamă al simpozionului a fost profesorul universitar dr. Vasile Cristea, director al Grădinii Botanice din Cluj şi autor al cărţii „Ecologie şi religie”. Domnia sa a afirmat că şi natura are nevoie de iubire, că poate doar iubirea o mai poate salva de acţiunea distrugătoare a modului de viaţă modern: „vă mărturisim că, după ce am încercat alte modalităţi de prezentare şi după ce am constatat că forţa banului şi lăcomia (Cupiditas, radix omnium malorum est!) sunt mult mai puternice decât credeam, am început să sperăm că doar iubirea mai poate salva minunăţiile Creaţiei.” Profesorul clujean a arătat că natura este ameninţată de supraexploatarea speciilor şi habitatelor, fragmentarea şi reducerea puternică a suprafeţelor cu ecosisteme naturale şi seminaturale, amplificarea poluării apelor, solurilor şi aerului, creşterea suprafeţelor destinate diverselor tipuri de infrastructuri (a amprentei ecologice a omului) şi explozia biotehnologiilor moderne, aplicate fără o verificare prealabilă serioasă.

Făcând trimitere la Papa Ioan Paul al II-lea, profesorul Vasile Cristea a arătat că păcatul social – obţinerea unor beneficii prin acţiuni în detrimentul naturii şi oamenilor – poate fi cel care aduce potopul viitorului. Pentru a apăra natura de astfel de agresiuni, sunt necesare, în opinia vorbitorului, o colaborare între ştiinţă şi religie, instaurarea unei noi atitudini faţă de natură, pregătirea unei noi generaţii, care să se reconcilieze cu natura, o implicare plenară a societăţii civile şi dezvoltarea unei solide etici biologice globale, în concordanţă cu preceptele moralei creştine, cu principiile ecologiei sistemice şi cu interesele viitoarelor generaţii.

Paul Iacobaş, de la Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă, a prezentat curentul filosofic Deep Ecology, care prezumează egalitatea tuturor fiinţelor şi arată că salvarea naturii, respectiv conservarea mediului, este posibilă doar printr-o schimbare radicală a modului de viaţă, ceea ce trebuie să ducă şi la schimbări radicale în societate, politică şi economie, la o reorientare a omului de la nevoile materiale înspre cele spirituale, spre nevoile profunde (deep), termen ce a dat şi numele acestui curent.

Simpozionul a avut şi o secţiune dedicată situaţiei pădurilor, în care au prezentat lucrări doamna conferenţiar dr. Ecaterina Fodor („Ecosistemul forestier – diversitate şi unicitate”) şi domnul lector dr. Sorin Dorog („Pădurile din România şi gestionarea durabilă”). Domnul Ferkö Jenö, şeful ocolului silvic „Regina Maria” a vorbit despre situaţia fondului forestier al bisericilor romano-catolice şi greco-catolice din Oradea, iar doamna Dorina Todoca de la Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a prezentat modul în care pot fi accesate fonduri pentru împăduriri.

Octavian Metea, guvernatorul ales al Federaţiei Kiwanis România, a prezentat ceea ce fac membrii acestei organizaţii în slujba copiilor lumii, inclusiv participarea lor la diverse proiecte de educaţie ecologică.

Scriitorul Nicolae Dărămuş le-a atras atenţia celor prezenţi că este necesară implicarea tuturor oamenilor care devin conştienţi de situaţia gravă în care se află mediul, deoarece dacă ne vedem doar de treaba noastră, de obligaţiile de serviciu, în câteva zeci de ani nu le vom mai putea face nici pe acestea datorită gradului de poluare şi de distrugere a naturii la care se va ajunge. El a dat-o ca exemplu pe Anna Marossy, care a fost toată viaţa un om liber, care nu s-a gândit cum să îi fie ei comod, ci a luat întotdeauna atitudine şi nu s-a sfiit să bată cu pumnul în masa autorităţilor când acestea făceau rău naturii.

Orlando Balaş, moderatorul simpozionului, le-a cerut celor prezenţi să nu uite că e posibil să vină o vreme în care previziunile domnului Dărămuş se vor împlini şi atunci copiii de azi sau cei care se vor naşte ne vor spune fiecăruia dintre noi „tată, mamă, doamnă educatoare, domnule profesor, părinte, domnule pastor, ai făcut tot ce se putea face ca să nu se ajungă aici, ca să putem trăi şi noi într-o lume sănătoasă?”

A doua zi a simpozionului a debutat cu sărbătorirea Annei Marossy la împlinirea a „de patru ori 20 de ani”. Orlando Balaş a prezentat pe scurt activitatea doamnei biolog şi i-a înmânat o diplomă din partea Academiei Civice prin care această organizaţie o felicită la aniversare şi îi mulţumeşte pentru „implicarea în proiectele comune şi pentru tot ceea ce a făcut pentru oameni şi natură”.

Profesorul Vasile Cristea, directorul grădinii botanice din Cluj, a prezentat un laudatio adus omului de ştiinţă Anna Marossy, care i-a fost unul din mentori şi prieteni, de la care a învăţat că natura trebuie cunoscută şi iubită, şi a arătat cum numele sărbătoritei se leagă de salvarea unor specii de plante sau a unor arii protejate, scopuri nobile pentru care doamna Marossy nu a ezitat să se lupte cu mai marii zilei.

Simpozionul s-a încheiat la Centrul Don Orione, unde participanţii au beneficiat de o primire impresionantă din partea grupurilor de cercetaşi, care au prezentat pe scurt cum se desfăşoară o întâlnire a lor: cu cântece, cu jocuri şi cu dezbaterea unor teme precum aceea a comportamentului corect în societate şi natură. Corul Fiat Lux, condus de profesoara Antonia Nica de la Liceul Greco-Catolic din Oradea, a cântat în onoarea doamnei Anna Marossy trei cântece, unul cu tematică religioasă, altul în franceză, deoarece sărbătorita a activat în comisii ale ONU de la Geneva, şi unul inspirat din muzica populară românească, iar apoi un „La mulţi ani” la care s-au alăturat toţi cei prezenţi.

La final, gazdele de la Centrul Don Orione au oferit o masă tuturor participanţilor, la care aceştia au putut să ciocnească un pahar cu doamna Marossy şi să îi mulţumească pentru tot ceea ce a făcut de-a lungul vieţii pentru apărarea naturii şi pentru educarea multor copii şi tineri în spiritul respectului faţă de Creaţie.

Anunțuri

Comments on: "Ecologie şi Religie" (8)

  1. […] orlandobalas.wordpress.com This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink. ← Sondaj: Cele mai bune bloguri orădene LikeBe the first to like this post. […]

  2. Felicitari !!! foarte frumos si divers, din pacate am fost plecat din Oradea, ms pt invitatie 🙂

    • Sper că dacă mai facem un astfel de simpozion participi şi tu. A fost – în ciuda oboselii cauzate de organizare, care nu a fost o joacă – foarte frumos şi dens. Participanţii au luat foarte în serios invitaţia şi s-au pregătit temeinic. Expunerile au fost încă mult mai interesante decât textul de la care au pornit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: